În episodul de astăzi al podcastului „Evenimentul Istoric” s-a discutat despre alegerile generale din noiembrie 1919, primele alegeri organizate în cadrul noilor granițe ale României unite. Teritoriul țării era format din toate provinciile care se uniseră cu România (Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș). Aceste alegeri au fost un pas important în consolidarea națiunii române și în crearea unui stat modern, capabil să reflecte și să apere interesele tuturor cetățenilor săi.

În cadrul podcastului moderat de către Manu Ionescu, istoricul Alex Mihai Stoenescu a adus în discuție tema juxtapunerii sau a dublării datelor istorice, a deformării propagandistice, precum și formarea statului național suveran român.

Ecoul Revoluției de la Alba Iulia

În 1919, apare un nou Partid Național Român, aripa Maniu. Acesta înființează o nouă formațiune cu adepții săi. Juridic, acesta nu era același cu Partidul Național Român care luase parte la Unire.  În 1926, Iuliu Maniu se asociază cu PNȚ al lui Mihalache și adoptă o Rezoluție pe baza Declarației politice de la Alba Iulia. Rezoluția de la Alba Iulia a fost declarată de Iuliu Maniu program al noului Partid Național Român din 1919.

Apoi, apare legea de la 11 decembrie 1919,  prin care se stipulează extinderea suveranității Regatului Român asupra teritoriilor cuprinse în actul de la Alba Iulia.

„Înțelesul juridic al Unirii este că suveranitatea Regatului României s-a extins prin voința românilor și adunarea plebiscitară care a hotărât unirea Transilvaniei. De fapt, din punct de vedere juridic al dreptului internațional, s-a extins suveranitatea statului român și asupra acestor teritorii din Transilvania și Banat. A fost publicat în Monitorul Oficial, găsiți 212 din 13 decembrie 1918. Deci, pe durată de aproximativ 10 luni de zile din anul 1919, în Transilvania și pe tot teritoriul României Mari și în Basarabia, Bucovina, Dobrogea, s-au desfășurat activități electorale, deci campanii electorale” ne informează invitatul.

Alegeri libere

Astfel, pe o durată de 10 luni au avut loc activități electorale finanțate de statul român. Era de interes să se facă alegeri libere pe tot teritoriul României Mari. S-a oferit dreptul de vot universal pentru cei peste 21 de ani. De asemenea, femeile au putut să-și exprime dreptul la vot. În plus, s-a acordat cetățenie română evreilor.

PNL al lui Brătianu, I.G. Duca, plus liderii PNR și Vaida-Voevod au început campania electorală în Transilvania. Iuliu Maniu a organizat manifestații cu ocazia vizitei lui Brătianu.

Exista o problemă electorală, deoarece erau mai multe partide în Regat, cu un PNL slăbit și cu apariția Partidului Poporului al generalului Averescu. Astfel, votul era împărțit între aceste partide. În timp ce, în Banat și Transilvania, exista o singură formațiune, Partidul Național Român.

Votul minorităților

S-a dat posibilitatea minorităților naționale să se pronunțe în privința Unirii prin care s-a constituit națiunea română modernă. Aceasta era formată din poporul roman majoritar și minoritățile naționale.

„S-a dat posibilitatea tuturor reprezentanților minorităților să facă același lucru ca românii. Adică să-și facă o adunare a minorității respective și să supună la vot dacă sunt de acord să se unească cu România sau nu. Sau dacă vor să plece sau să ceară autonomie pentru ei” a adăugat istoricul Alex Mihai Stoenescu.

Astfel, sașii de la Mediaș au ales să rămână o minoritate națională, parte din România Mare.  Marea adunare a țiganilor din toate provinciile romanești a votat pentru Unire între 16 ianuarie și 27 aprilie 1919, aceștia fiind nomazi, în deplasare. Sfatul coloniștilor germani din Basarabia a votat pentru Unire la 7 martie 1919.

Adunarea comunităților evreiești, la 18 martie 1919, a votat unirea și cererea de integrare definitivă în România Mare.  Alipirea Banatului la România s-a votat la 10 august 1919.