Crizele din ultimul an au adus lumea - și implicit Europa - mult mai aproape de un „conflict semnificativ”, pe fondul tensiunilor dintre ţări şi amplificării tendinţelor naţionaliste, arată raportul Conferinţei pentru Securitate München

Raportul mai notează că Europa trebuie să îşi configureze viitorul în contextul diminuării rolului SUA și pericolele cele mai mari sunt generate de tensiunile dintre SUA şi Coreea de Nord şi dintre NATO şi Rusia, astfel încât obiective din Europa se numără printre potenţialele ţinte ale Moscovei.

Potrivit raportului, citat de Mediafax, „în ultimul an, lumea a ajuns mai aproape - mult mai aproape! - de un conflict militar semnificativ. Tensiunile dintre Coreea de Nord şi Statele Unite s-au accentuat substanţial, iar discursurile agresive ale ambelor părţi au escaladat. Relaţia dintre Arabia Saudită şi Iran are o dinamică similară, manifestându-se prin amplificarea instabilităţii regionale", afirmă Wolfgang Ischinger, autorul Raportului privind Securitatea München 2018.

„În Europa, tensiunile între NATO şi Rusia rămân la cote înalte, iar războiul din Ucraina continuă. În plus, principalele acorduri privind controlul armamentului, precum Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF), riscă să fie anulate, în timp ce eforturile pentru limitarea curselor înarmării în noi domenii, precum cel cibernetic, stagnează. Toate aceste lucruri au loc în contextul ascensiunii tendinţelor naţionaliste şi nonliberale la nivel mondial, situaţie care afectează unele dintre principiile esenţiale ale ordinii internaţionale”, subliniază Ischinger, fost ambasador al Germaniei în SUA şi Marea Britanie, în raportul privind situaţia geopolitică în 2018.

„Evoluţiile din ultimii ani au generat preocupări din ce în ce mai mari referitoare la stabilitatea aşa-numitei ordini liberale internaţionale, un set de instituţii şi norme concepute după al II-lea Război Mondial şi configurate în principal de Statele Unite. Ca să fiu mai clar, conceptul ordinii internaţionale liberale a însemnat diverse lucruri pentru diverse persoane, modificându-se considerabil de-a lungul timpului. Totuşi, la modul general, acest concept include angajamentul în favoarea libertăţii şi drepturilor omului, instituţii şi reglementări internaţionale, ordine economică deschisă, elemente care au servit permanent drept fundament al ordinii internaţionale”, mai spune preşedintele Conferinţei pentru Securitate de la München.

„Cu toate acestea, în prezent, pilonii acestei ordini internaţionale care mult timp a fost un context existent au fost vizaţi de presiuni din ce în ce mai mari. În mod surprinzător, cele mai semnificative atacuri provin din surse nevăzute. După cum notează G. John Ikenberry, «cel mai puternic stat din lume a început să saboteze ordinea pe care a creat-o. O putere ostilă de tip revizionist a intrat în scenă, dar stă în Biroul Oval, inima lumii libere». Prin urmare, întrebarea este: asistăm la erodarea sistemului sau chiar la distrugerea acestuia? Însă criza ordinii liberale internaţionale nu a apărut peste noapte. În ultimii ani, lucru devenit mai clar din 2017, s-au multiplicat semnele de întrebare privind rolul Statelor Unite în susţinerea actualei ordini internaţionale. Uniunea Europeană şi-a revenit după criza zonei euro, dar mai are lucruri de făcut pentru a deveni actor strategic global. Între timp, China a devenit mai puternică şi mai incisivă, la fel cum procedează, într-o anumită măsură, şi Rusia. Naţionalismul este în ascensiune în multe ţări. Autoritatea structurilor internaţionale este contestată în diverse moduri. Acorduri internaţionale esenţiale – de la tratate privind controlul armamentului, precum Tratatul INF sau Carta Paris – sunt expuse riscurilor ori sunt subminate în mod substanţial, în timp ce bugetele pentru apărare sunt suplimentate în diverse părţi ale lumii, iar discursurile de ameninţare devin un fapt obişnuit. Se pare că lumea devine mai puţin liberală, mai puţin organizată la nivel internaţional, mai puţin ordonată”, precizează raportul.

„Unii analişti care susţin o strategie a SUA de reţinere afirmă că preşedintele Donald Trump îi reprezintă pe cetăţenii americani care în mod legitim s-au săturat ca ţara lor să fie, prin costuri semnificative, principalul gardian al ordinii internaţionale în timp ce aliaţii beneficiază aproape gratis de această situaţie. Cu toate acestea, abordarea lui Trump nu aderă la o strategie de reţinere, dat fiind că el a intensificat eforturile în toate conflictele miliare în care sunt implicate Statele Unite. Trump nu tinde spre izolaţionism, ci spre unilateralism. (...) Trump este cel mai important simptom al unui curent mai amplu, dar nu este singurul. Un nou tip de naţionalism este în ascensiune în multe părţi ale lumii. Însă politicile de tipul «America pe primul loc» şi ieşirea Marii Britanii din UE (Brexit) ar putea avea efectul benefic că alţi factori determinanţi ai ordinii liberale vor încerca să compenseze abordarea mai puţin internaţionalistă a anglo-saxonilor. Dar cât de rapid pot proceda în acest sens chiar dacă ar vrea? Canada, Germania, Franţa sau Japonia - considerate frecvent ca fiind puteri de rang mediu care menţin angajamente şi au mize în ordinea internaţională axată pe norme – toate duc lipsă de capabilităţile materiale şi de ambiţia de a se implica. Uniunea Europeană ar putea juca un rol de stabilizare în ordinea internaţională de tip liberal, la fel ca alte grupuri de naţiuni democratice liberale din zona Asia-Pacific. Totuşi se confruntă cu propriile disensiuni interne astfel că sunt departe de ajungerea la un acord asupra unei ample strategii comune", explică Wolfgang Ischinger, amintind că Angela Merkel, cancelarul Germaniei, remarca după întrevederea cu Donald Trump că vremurile în care Europa se putea baza în totalitate pe alţii "s-au încheiat, într-o anumită măsură", subliniind că Europa trebuie să îşi asume "destinul propriu".

„Zona Europei Centrale şi de Est este în centrul unei dispute politice tensionate, în contextul în care mulţi oficiali din cadrul Uniunii Europene exprimă preocupări privind regresele demcratice din această regiune. (...) În pofida disensiunilor politice, cooperarea militară pe flancul estic al NATO a progresat", constată raportul, precizând că au fost suplimentate efectivele militare ale Alianţei Nord-Atlantice în Polonia şi în ţările baltice. "Totuşi, aceste batalioane NATO nu reprezintă capacităţi substanţiale de luptă şi nu ar putea rezista unui atac extern semnificativ. În scopul consolidării capabilităţilor de reacţie rapidă, NATO îşi reconfigurează structura de comandă militară. Subliniind că nu vrea o nouă cursă a înarmării cu Rusia, Alianţa Nord-Atlantică menţine strategia duală în relaţia cu Moscova - prin disuasiune şi dialog. Însă erodarea instrumentelor negociate pentru controlul armamentului şi mobilizarea de capacităţi militare suplimentare riscă să conducă la deteriorarea situaţiei securităţii în Europa", se arată în raport.

SUA şi Rusia se acuză reciproc de încălcarea Tratatului Forţelor Nucleare Intermediare (INF) / Moscova condamnă instalarea elementelor antibalistice în România şi Polonia

Potrivit Statelor Unite, Rusia a dezvoltat, testat şi instalat sisteme terestre pentru lansarea de rachete, încălcând Tratatul INF. Rusia a respins acuzaţiile şi denunţă instalarea elementelor antirachetă americane în România şi Polonia, susţinând că, deşi sunt prezentate ca fiind defensive, aceste sisteme pot lansa rachete de croazieră interzise prin Tratatul INF. Preşedintele rus, Vladimir Putin, a atras atenţia că, în cazul în care SUA vor decide retragerea din Tratatul INF, reacţia Rusiei va fi "imediată şi reciprocă", aminteşte raportul, observând că obiective din Europa sunt "potenţiale ţinte" ale Moscovei în cazul unui conflict.

Uniunea Europeană începe să adopte politici comune în domeniul apărării, iar creşterea economică este stabilă

"Incertitudinea referitoare la relaţia transatlantică, ieşirea Marii Britanii, disensiunile semnificative între statele membre (mai ales privind imigraţia) şi înrăutăţirea situaţiei la frontiere: aceste probleme ale Uniunii Europene au făcut ca începutul anului 2017 să pară umbrit. Cele mai multe dintre aceste provocări continuă să afecteze UE în prezent, dar există mai mult decât o simplă rază de speranţă: creşterea economică este stabilă şi neaşteptat de mare, părţi ale proiectului de integrare europeană au fost relansate, iar opinia publică în sensul integrării este din ce în ce mai favorabilă. În ultimul an, Uniunea Europeană şi statele membre au manifestat voinţa şi au adoptat decizii concrete privind integrarea în domeniul apărării. Douăzeci şi cinci de state membre au stabilit să lanseze proiectul Cooperării Structurate Permanente (PESCO) în domeniul apărării – un proces care permite grupurilor de state membre să avanseze în sensul aprofundării integrării şi consolidării cooperării în domeniul apărării în cadrul Uniunii Europene. Federica Mogherini, Înaltul reprezentant UE pentru Afaceri Externe şi Politici de Securitate, a evocat un «moment istoric pentru apărarea europeană»", observă Raportul privind Securitatea München 2018.