Europa, lovită de Ciuma Neagră: vulcanii au avut un rol neașteptat

Ciuma neagră, cunoscută și sub numele de „moartea neagră” sau „marea ciumă”, a fost una dintre cele mai devastatoare pandemii din istoria omenirii, care a decimat o mare parte a populației europene în secolul al XIV-lea.

Europa, lovită de Ciuma neagră

Un studiu recent arată că răspândirea sa rapidă a fost facilitată de o combinație de factori naturali și economici, printre care erupțiile vulcanice, foametea și comerțul intens cu cereale.

Vulcan. Sursa foto: Pixabay

Cercetările indică faptul că bacteria Yersinia pestis, responsabilă pentru ciumă, a apărut probabil în jurul anului 1338, în regiunea munților Tien Shan, lângă lacul Issyk-Kul, în ceea ce este astăzi Kârgâzstan. De acolo, tulpina genetică a bolii a ajuns pe malurile Mării Negre prin intermediul rutelor comerciale, fiind transportată de șobolani purtători și de puricii care îi infestau.

Acești purici au transmis bacteria oamenilor, inițial prin contact cu rozătoarele infectate, apoi direct, atunci când populația de șobolani scădea.

SUA se pregătește de o intervenție militară în Iran. Semne ale pregătirilor de forță și decizia evacuării cetățenilor străini

Frumoase și periculoase. Cum descriu legendele populare întâlnirea cu ielele

Bolnavii și puricii infectați au ajuns astfel în porturile europene pe navele comerciale, răspândind rapid boala începând cu 1347. În doar șase ani, ciuma neagră a ucis între 30 și 60% din populația Europei, echivalentul a aproximativ 25 de milioane de oameni.

Care e explicația

Întrebarea centrală a studiului publicat recent în revista Communications Earth & Environment a fost de ce pandemia a lovit tocmai în acea perioadă și cu o asemenea intensitate. Echipele profesorilor Ulf Büntgen, de la Cambridge, și Martin Bauch, de la Leipzig, au combinat date istorice cu dendrocronologie – studiul inelelor de creștere ale copacilor – pentru a analiza pădurile din Pirineii spanioli.

Analiza a arătat ani consecutivi de deficiențe în lignificarea lemnului în 1345 și 1346, indicând temperaturi și luminozitate mult sub normale, cel mai probabil cauzate de erupții vulcanice.

Efectele schimbărilor climatice

Aceste schimbări climatice au provocat recolte slabe și foamete, iar orașele-state italiene precum Veneția, Genova și Pisa, prin rețelele lor comerciale bine dezvoltate între Marea Mediterană și Marea Neagră, au intensificat importurile de cereale.

Ironia istoriei este că aceste măsuri pentru combaterea foametei au facilitat, de fapt, răspândirea ciumei, transformând criza alimentară într-o catastrofă sanitară de proporții istorice.