Importanți diplomați au recunoscut că sancțiunile cu privire la Belarus au stârnit o criză “de înaltă tensiune” în politica externă a UE.

“Nu putem avea încă un consiliu pentru afaceri externe care să se arate incapabil să ajungă la o unanimitate în privința sancțiunilor împotriva Belarusului”, a declarat șeful afacerilor externe din UE, Josep Borrell, după reuniunea de luni (21 septembrie) a miniștrilor de externe din țările membre ale UE, desfășurată la Bruxelles.

„Devine ceva personal, din cauză că acum înțeleg clar că întreaga credibilitate a UE și găsirea unei politici externe comune depind în mare măsură de asta”, a adăugat el. În ultimele șase săptămâni, regimul din Belarus a trimis la închisoare, a bătut și a torturat mii de protestatari în sprijinul democrației, și asta chiar în vecinătatea UE.

Dar Ciprul a împiedicat celelalte 26 de membre ale UE să acționeze dacă nu sunt impuse “în același timp” sancțiuni Turciei din cauza incursiunilor turceşti în apele cipriote, după cum afirmă Borrell.

Iar alte state nu se arată încă pregătite să sancționeze Turcia din dorința de a mai detensiona situația din estul Mediteranei, a dat Borrell de înțeles.

“Este o problemă politică de înaltă tensiune, pe care Consiliul European va trebui să o rezolve, iar eu nu pot să vă spun cum va rezolva consiliul această problemă”, a mai spus Borrell, referindu-se la reuniunea de urgență a liderilor UE cu privire la situaţia Turciei, programată joi, la Bruxelles.

Dacă liderii UE nu vor fi acord cu o soluție de compromis, atunci termenul-limită pentru Borrell în privința credibilității UE – respectiv, următoarea ședință a consiliului afacerilor externe – va fi pe 12 octombrie.

Ultimele represalii violente din Belarus s-au semnalat la sfârșitul lunii decembrie 2010.

Represaliile au fost mult mai puțin dure decât cele de acum, dar, la acea vreme, sancțiunile UE, care îl vizau inclusiv pe însuși Aleksandr Lukașenko, președintele Belarusiei, au fost pregătite, fiind impuse începând cu ziua de 1 februarie 2011.

Totuși, Borrell a subliniat că ‘nu condamnă’ Ciprul pentru poziția sa dură. “Dacă Turcia nu-și schimbă atitudinea față de Cipru - și nu și-a schimbat-o – atunci va trebui să ne gândim la sancțiuni”, a mai spus el.

Problema Ciprului datează din luna mai, când Turcia a trimis pentru prima oară vase-sondă și de război în zona maritimă a Ciprului. Turcia a mai iritat Ciprul și lansând o alertă navală înaintea reuniunii UE de luni, prelungindu-și operațiunile de extracție în apele cipriote până pe 18 octombrie.

Or, acțiunile Turciei l-au făcut pe ministrul cipriot de externe, Nikos Christodoulides, să spună că UE trebuie “se arate la fel de dură“ în tratamentul aplicat neregulilor comise de Belarus și de Turcia.

“Principiile UE nu pot fi a la carte”, a declarat el, luni, la o conferință de presă desfășurată la Bruxelles.

Și, deși a fost lăsat singur să cântăreaciă veto-ul Nicosiei, diplomații francezi și-au  exprimat simpatia față de punctul de vedere al Ciprului, după cum afirmă surse din UE.

Lukașenko

În același timp, statele UE nu pot cădea de acord nici dacă să-l includă pe Lukașenko pe o listă neagră care cuprinde deja aproximativ 40 de nume sau dacă, deocamdată, să-l lase cu sabia lui Damocles deasupra capului.

Dar Borrell a susținut că UE nu îl consideră un conducător legitim din cauză că el “a falsificat alegerile”, la fel cum Europa nu îl recunoaște nici pe președintele venezuelan Nicolas Maduro.

Lăsând listele negre la o parte, UE va renunța sau își va reduce întâlnirile la nivel înalt cu administrația lui Lukașenko, iar unele state membre și-ar putea retrage ambasadele de la Minsk, a mai spus Borrell.

Miniștrii de externe din UE au mai discutat și despre războiul civil din Libia, unde au fost interzise vizele și au fost înghețate conturile a două persoane acuzate de încălcări ale drepturilor omului și a trei companii acuzate de trafic de arme.

UE s-a declarat dispusă să ajute ONU în eforturile sale de a menține un armistițiu recent încheiat, dar, după cum a observat Borrell, “nimeni nu a întrebat sau nu a propus trimiterea unor trupe europene în Libia”.

Articol de Andrew Rettman

Traducerea: Alexandru Danga, RADOR