Social
Enigma simbolului „@”: Cum a călătorit semnul „at” din registrele comerciale ale secolului al XVI-lea până în inima internetului modern
Din cuprinsul articolului
În era digitală, simbolul „@” (at) este coloana vertebrală a comunicării globale.
Fără el, adresele de e-mail ar fi inexistente, etichetarea pe rețelele de socializare ar fi imposibilă, iar limbajele de programare ar pierde un element esențial de sintaxă.
Din cauza omniprezenței sale în tehnologie, mulți utilizatori trăiesc cu impresia că acest semn este o invenție a inginerilor informaticieni din anii '70.
În realitate, adevărul este mult mai fascinant și mai vechi: „@” nu este un produs al Silicon Valley, ci un vestigiu al comerțului medieval și al scrierii monahale.
Simbolul a fost „relicva” salvată de la dispariție de către Ray Tomlinson, inventatorul e-mailului, care căuta un caracter obscur pe tastatura sa pentru a separa numele utilizatorului de cel al computerului.
Povestea sa este o călătorie de peste 500 de ani, de la amforele cu vin din Veneția până la tastaturile care definesc astăzi realitatea noastră.
Originea medievală de la unitatea de măsură la contabilitatea venețiană
Cea mai veche dovadă istorică a utilizării simbolului „@” a fost descoperită de istoricul italian Giorgio Stabile în anul 2000.
Acesta a identificat semnul într-o scrisoare comercială trimisă de un negustor venețian, Francesco Lapi, în data de 4 mai 1536.
În acel context, „@” reprezenta o unitate de măsură numită „anfora” (amforă), utilizată pentru transportul vinului și al cerealelor.
Forma sa grafică, un „a” înconjurat de o buclă, era o variantă stilizată a scrierii cursiv-comerciale a vremii.
Simultan, în Peninsula Iberică, semnul era cunoscut sub numele de „arroba”, o unitate de măsură pentru greutate (echivalentul a aproximativ 11,5 kilograme).
Termenul derivă din arabul „ar-rub”, care înseamnă „un sfert”.
Această rădăcină etimologică explică de ce, în limbile spaniolă și portugheză, simbolul „@” este numit și astăzi „arroba”.
În ambele cazuri, simbolul îndeplinea aceeași funcție pe care o are și astăzi: era un mod rapid și inconfundabil de a marca o relație între o cantitate și o valoare.
Supraviețuirea pe tastatură cum a ajuns @ în contabilitate
Misterul durabilității acestui semn constă în utilitatea sa pentru contabili.
În lumea vorbitoare de limbă engleză, „@” a devenit o abreviere standard pentru prețul unitar, însemnând „at the rate of” (la rata de).
De exemplu, o factură care menționa „10 apples @ $1” indica faptul că zece mere costau un dolar fiecare.
Datorită acestei funcții specifice, producătorii primelor mașini de scris comerciale, precum modelul Lambert din 1902 sau faimoasele Underwood, au decis să includă tasta „@” în setul de caractere standard.
Deși nu era utilizat în scrierea literară sau jurnalistică, simbolul a rămas „viu” în birourile firmelor de import-export și în bănci.
Dacă mașinile de scris nu ar fi avut nevoie de acest caracter pentru facturare, este foarte probabil ca „@” să fi dispărut din istorie, la fel ca multe alte simboluri grafice medievale.
Momentul 1971 Ray Tomlinson și salvarea simbolului
Adevărata „renaștere” a simbolului a avut loc în 1971, când inginerul Ray Tomlinson lucra la dezvoltarea primului sistem de mesaje transmise între computere diferite în cadrul rețelei ARPANET (precursorul internetului).
Tomlinson avea nevoie de un caracter care să nu apară în mod obișnuit în numele proprii sau în denumirile de domenii, pentru a evita confuzia sistemului.
„M-am uitat la tastatură și m-am întrebat: ce semn este acolo și nu este folosit de nimeni?”, povestea ulterior Tomlinson.
Alegerea sa a căzut pe „@”.
Nu a fost o decizie bazată pe estetică, ci pe faptul că semnul era disponibil pe tastatura Model 33 Teletype și nu avea nicio altă funcție în programare la acea vreme.
Mai mult, sensul său comercial de „at” se potrivea perfect logic: utilizatorul „X” se află „la” (at) computerul „Y”.
Astfel, un simbol de 500 de ani a devenit, peste noapte, cel mai important separator de date din istorie.
Gmail. Sursă foto: Unsplash
O identitate vizuală globală de la coada de maimuță la melcul digital
Deși semnul este universal, modul în care diferite culturi l-au numit după apariția internetului reflectă creativitatea lingvistică umană.
În absența unui nume oficial în multe limbi, oamenii au apelat la analogii vizuale:
- România și Olanda „Coadă de maimuță”
- Italia „Chiocciola” (melc)
- Germania „Klammeraffe” (maimuță agățată)
- Israel „Shtrudel” (după forma prăjiturii rulate)
- China „A圈” (un „a” încercuit)
În anul 2010, Muzeul de Artă Modernă din New York (MoMA) a inclus simbolul „@” în colecția sa permanentă, considerându-l o capodoperă a designului.
Este un caz rar în care un obiect de design nu aparține unui singur creator, ci este produsul unei evoluții colective multiseculare.
„@” rămâne dovada supremă că tehnologia viitorului se construiește adesea pe fragmente de istorie uitate, oferindu-le o utilitate nouă într-o lume pe care negustorii venețieni din 1536 nici nu și-ar fi putut-o imagina.
