„Cei care nu învață din istorie sunt condamnați să o repete”, a zis filozoful spaniol George Santayana. Vorbele sale au cântărit greu în ziua de 9 iulie, când o fată de 19 ani a murit mâncată de urs. Tragedia va fi urmată de măsuri de exterminare a populației de urși, iar paradoxul acestei culminări tragice este că fix „ocrotitorii de garsonieră” ai acestor animale sunt cei care le pun cruce.

Într-o zi de marți, o Măriucă nevinovată și fragilă a fost ucisă de o sălbăticiune, după ce a intrat „în casa” lui Arturică, ursul românesc protejat de verzii națiunii – numit astfel după ce un urs a fost vânat de un fals prinț austriac pe teritoriul României.

Dacă povestea tragică a tinerei de 19 ani s-ar regăsi în folclor, înțelepții de altă dată ar fi punctat că în timp ce animalul se deșteaptă – și își satisface instinctele cu totală libertate, omul devine tot mai prost.

Povestea, dacă ar fi fost șoptită la gura sobei, într-un melanj al vremurilor trecute cu cele actuale, ar fi putut fi o veritabilă fabulă de speriat copiii: Ursul și câinele, sub cupola încălzirii globale. O să vă cruciți, dar toate aceste elemente, plus emblematica Măriucă, s-au înlănțuit în tragicul eveniment din 9 iulie 2024, care va duce la eliminarea urșilor din pădurile României.

Mâncată de vie de urs pe popularul traseu Jepii Mici, Maria, fata care prefera natura în detrimentul cluburilor și drogurilor, a lăsat, cu ultimele sale puteri, o amprentă vocală care îi va bântui pe salvatorii de la 112 și Salvamont: „Ajutor!”. Asta a implorat la 112, în timp ce ursul o mușca de picioare, o tîra la marginea prăpastiei. A aruncat-o, așa cum cioara se înalță cu nuca în gheare, pentru a-i da drumul cât mai de sus, ca să se spargă și să o poată devora.

Atacul ursului e ca al oricărui alt prădător: brutal. Sfâșie picioarele, ca prada să nu poată fugi, și mănâncă organele din zona abdominală. Victima agonizează cu orele uneori, până la sosirea morții.

Green și afacerea cu Natura

Asta este natura și dacă o iubești, o înțelegi. Și dacă ești capabil să o înțelegi, ești capabil să o controlezi.

Controlul a fost aplicat, însă nu pe baze științifice, nici măcar pe fond emoțional. Totul s-a transformat în afacere în România.

În 2016, guvernul condus de Dacian Cioloș a decis ca România să devină sanctuar de urși, populația lor fiind astăzi estimată la peste 8.000 de exemplare. Banii au curs proporțional, din tolba UE, dar mai ales din donații. ONG-urile dedicate ursului s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie. Îi „salvează”, îi relochează, îi cresc și îi înmulțesc pe Arturici, până au ajuns aceștia să se mănânce între ei de foame, să coboare în gospodăriile din sate și orașe și să atace oameni și animalele lor - oi, vaci, păsări.

 „În România, în ultimii 20 de ani, 26 de oameni au fost uciși de urși și 274 persoane au fost desfigurate. În numai 5 ani s-au înregistrat 6.400 de apeluri de urgență prin care s-au sesizat atacuri asupra omului, numai în 2021 fiind peste 1.500 apeluri”, spunea, în martie 2024, ministrul Mircea Fechet. 

În primăvara anului trecut, pe 1 mai 2023, Cioloș a transmis presei că s-a întâlnit cu ursul prin pădure: „L-am așteptat să plece liniștit pentru ca noi eram acolo musafiri”, a spus el. O fi și roșit în obraji de dulcea apariție a lui Moș Martin, Arturică sau cum o vrea el să-l numească? Însă ar fi putut foarte bine să fie și el o Maria sfâșiată de vie! Oare astăzi își dă seama de asta? Oare realizează că natura nu a lăsat omul să fie musafir pe nicăieri, pentru că e în vârful lanțului trofic, ci să fie tolerant, dacă vrea, pentru că l-a înzestrat cu conștiință?

Natura nu a lăsat loc de interpretări siropoase, natura este crudă. Ursul și nicio altă sălbăticiune din pădure nu are capacitatea de a considera omul sau un alt animal „musafir”, „prieten”, „ONG-ist”... Lupta e pentru hrană și teritoriu, la fel ca la Bruxelles de exemplu, diferența făcând-o chiar aceste povești de adormit copiii – cu casa animalului și statutul de musafir al omului.

În ciuda deznodământului tragic, tânăra Maria, prin definiție, era stăpân peste lanțul trofic, iar sentimentul de intrus era contradictoriu cu evoluția ei ca om. Ea nu era „la plimbare prin casa ursului” pe Jepii Mici, era la plimbare într-un loc în care toleranța față de sălbăticiuni omnivore a depășit logica și siguranța.

 ONG-iștii din garsoniere și încălzirea globală

Revenind la fabula menționată la început, „Ursul și câinele sub cupola încălzirii globale”, ea se petrece sub asediul și justificarea temperaturilor mari de vară. 36 de grade Celsius la munte în luna lui Cuptor. ONG-iștii, din garsonierele lor de prin Militari, au concluzionat că pe animale le-a tâmpit căldura, iar ursul pe care întârzie să-l boteze, a fost împins la crimă de încălzirea globală.

Argumentele lansate de activiști pe rețelele sociale sunt cel puțin rătăciri ale minții, făcându-și loc și conspirații teribile prin gândurile lor. Ba că a fost ucisă de iubit, ba că voia să-și facă un TikTok cu ursul... Toate aceste aberații fiind menite să o învinuiască pe tânără de tragedia care i s-a întâmplat. Imaginile necenzurate din râpă însă, ne tulbură în acest context. Nu putem, dar am vrea să vă arătăm realitatea. Natura.

Însă pot să vă arăt altfel cruzimea naturii.

La aproape două zile de la tragedie, celebra organizație Agent Green, ocrotitoare a urșilor și beneficiară a donațiilor pentru ei, a transmis un comunicat:

„România are nevoie de o cotă de educație, nu de o cotă de ucidere a urșilor. Tragedia din Bucegi care a dus ieri la moartea unei tinere ursoaice...”

Mai citiți o dată.

Sunteți și proști, românilor, și e jale pentru tânăra ursoaică, susține Agent Green.

„... și a unei tinere femei este acum transformată într-o manipulare crasă pentru legalizarea în regim de urgență a vânătorii de trofee”, continuă organizația.

Nu putem să nu ne întrebăm de ce verzii activiști nu se inflamează și la trofeele de căprior, de cerb, de mistreț? Oare chiar nu vrea românul să doneze pentru salvarea porcului mistreț?

„Agent Green va reclama guvernul României la Comisia Europeană pentru crimele comise și va întreprinde toate acțiunile legal posibile pentru ca vânătorii de trofee să își pună pofta în cui, inclusiv guvernanții și vânătorii din guvern și parlament.

Poliția și procurorii din România ar face bine să nu ascundă adevărul, iar ursul nu trebuia împușcat ci tranchilizat și analizat”, a mai transmis Agent Green, târziu și pueril.  

Poliția și procurorii din România ar trebui să analizeze și cum au cheltuit ONG-iștii cei 11 milioane de euro de la Uniunea Europeană pentru aberanta testare genetică a rahatului de urs. Să ceară și contabilitățile acestor ONG-uri, cu salarii de 8.000 de euro pe lună per angajat, cu donații primite însă necheltuite, cu lobby-uri obscene făcute pe lângă diverși politicieni. Dar dacă ursul a ajuns în 2024 să mănânce omul, nu ar fi de mirare ca poliția și procurorii din România să nu se considere „musafiri” în casa verzilor și să-i lase în pace, să se desfășoare pentru bani împotriva omului.

Aminitiți-vă de Cazul Ionuț, copilul omorât de câini

Și pentru că fabula are și un câine, amintiți-vă de Ionuț. Copilul de 4 ani omorât de câini. Istoria se repetă, deci, cu aceeași intensitate și, pentru cei care au uitat-o sau nu o cunosc, cu un puternic impact emoțional.

Pe scurt, în 2013, Ionuț era în parc în zona Lacul Tei, însoțit de bunica lui. A plecat de lângă ea și s-a aventurat pe un câmp unde a fost prins de o haită de câini maidanezi și ucis cu sute de mușcături. Moartea lui cruntă și lentă a șocat întreaga țară care, e drept, era sufocată de câini maidanezi. La fiecare colț de stradă, la fiecare scară de bloc, pe fiecare câmp existau haite de câini care mai și atacau.

Devenise o obișnuință acest fapt pentru populație, lumea miloasă îi hrănea, însă înmulțirea lor necontrolată a dus la numeroase evenimente tragice, culminând cu moartea lui Ionuț.

Traian Băsescu a răspuns la acea vreme, la o situație extremă, cu o măsură extremă: a ordonat eutanasierea tuturor câinilor fără stăpân.

Dar ce s-a întâmplat până la moartea lui Ionuț face ca evenimentul de marți să fie doar o filă de istorie repetată.

Pe vremea haitelor de maidanezi, ONG-urile de apartament (majoritatea declarate ONG doar pe Facebook, nu și în acte) cerșeau bani pentru aceste animale nevinovate de situația în care se aflau. Și cum se împuținau banii, anchetele vremurilor de atunci arată că însăși acești salvatori lăsau câinii în stradă pentru a genera starea de emoție și de „acut”. Ba chiar făceau schimb de câini intre ei, salvatorii, ca să vadă lumea că au îmbrăcat pelerina de super erou din nou. Vrăjeli pe care un om normal nu le poate procesa dacă le trece prin firul propriului caracter. Dar asta a fost și șmecheria.

Așa s-au făcut milioane de euro de la creduli și rețeaua profitabilă a maidanezilor ajunsese să se întindă chiar și peste granițe. Oengiștii români scriau pensionarelor din Germania și Finlanda, cerând ajutor financiar pentru câinii amărâți din România. Din păcate, nimic nu ajungea la aceste suflete chinuite.

Presa a arătat cum așa zisele adăposturi erau niște focare de infecție, unde câinii se mâncau între ei de foame sau mureau de boli chinuitoare care puteau fi prevenite. Pentru că românii erau miloși însă erau guvernați de sentimentul „nu am unde să-l țin”, nu adoptau. Câinii – dacă ar fi avut capacitatea de a alege, probabil că ar fi ales injecția letală decât chinurile la care i-au supus „salvatorii”.

Pe vremea maidanezilor, într-o încercare de a da dovadă de civilizație, primăriile plăteau ONG-urilor toate sterilizările. Conform cifrelor date spre decont, maidanezii au fost, fiecare, sterilizați de vreo 5 ori!

Mai știe cineva ceva despre Vier Pfoten?

Oare s-au reprofilat cei de la Vier Pfoten?

Unii s-au dus spre urși, alții spre copii bolnavi... Mâna întinsă care nu spune o poveste, cum zicea Gheorghe Dinică în Filantropica, nu primește pomană!

Și-am încălecat pe o șa și v-am spus povestea maidanezul Azorel, care s-a înmulțit și a condus la moartea micuțului Ionuț, v-am povestit despre ursulețul Arthur, care s-a înmulțit și a dus „la moartea unei tinere ursoaice” pe Jepii Mici, după cum jelește Agent Green. În final, iată-ne la moartea sărmanei Maria.

Aș vrea să o îndulcesc pe Maria, pe modelul Agent Green, dar ce să mai adaugi despre o fetișcană frumoasă, de 19 ani, care avea toată viața înainte? Și iubea lumea în care trăia și pariez că, în cumplitul paradox al situației, sorbea fiecare poveste croșetată pe Facebok de salvatorii non-profit.

Efectul Green: Urșii din România vor fi uciși

Ce schimbă moartea Mariei? Totul. Maria este noul Ionuț. Și ca și în cazul Ionuț, măsurile care au dus la această situație extremă vor fi combătute cu alte măsuri extreme. Urșii vor fi vânați în România din cauza ONG-urilor și fiecare urs mort li se datorează. Vânarea selectivă reduce actul de vânătoare, culmea! Vânătoarea selectivă nu duce la eradicarea speciei, prin definiție, ci la îmbunătățirea exemplarelor sale și a habitatului.

Dar „povestea” asta nu o veți auzi vreodată de la grupurile verzi de interese.

Și vreți să știți de ce un ONG-ist nu o sa se teamă niciodată de urs? Pentru că ursul nu are cartelă de acces în scara blocului.