Politicienii din UDMR și apoi din partidulețele mai mici, care pretind că se bat pentru maghiarime, folosesc de 25 de ani aceeași rețetă. În primii ani ai democrației, până când statul român a început să se reorganizeze pe criterii europene, aveau sens scopurile clamate de liderii UDMR. Însă, după ce România a devenit statul european cu cele mai moderne legi privind minoritățile și maghiarii au primit tot ceea ce au cerut, povestea cu autonomia a devenit o gargară găunoasă, după care mulți politicieni își ascund incompetența. Ei ascund și lipsa de capacitate în regândirea scopurilor de urmărit pentru comunitățile maghiare.

În ciuda faptului că România a creeat toate condițiile pentru ca maghiarii să nu se simtă în niciun fel discriminați, unii dintre politicienii care le cer voturile au rămas blocați în proiect și insistă pe această temă, chiar dacă, în fapt, vorbesc despre „drepturi” care există de ani buni în comunitățile maghiare.

Limba maternă, autonomia locală, însemnele comunităților sunt de mult timp realități în cele trei județe. Consiliile locale unde maghiarii sunt majoritari, pot să ia orice decizie economică sau administrativă în interesul alegătorilor. Limita ține numai de inteligența și competența acestor politicieni. Limba maghiară este folosită în Primării și steagurile comunităților sunt arborate fără restricții. Toate aceste lucruri nu mai reprezintă, în realitate, o problemă pentru cei mai mulți dintre maghiarii din secuime.

Problemele reale sunt probleme cu care se confruntă, în egală măsură, cetățenii români din orice județ al țării: dezvoltare locală, locuri de muncă, servicii publice de calitate, modernizarea infrastructurii. Observă cineva că toată apologia autonomiei etnice, pe care o fac unii politicieni maghiari, nu conține nimic despre aceste probleme?

Eu, dacă aș fi un maghiar din Miercurea Ciuc și ar veni în orașul meu să-mi ceară votul candidatul UDMR la președinție, folosind povestea cu autonomia, i-aș pune următoarele întrebări, care l-ar dezbrăca în pielea goală în fața mea:

Dacă ne lasă românii să ne facem țara noastră, cu granițe și vize la trecerea frontierei, cum îmi crește mie din asta venitul lunar? Cum îmi aduce un job mai bun? Cum îmi oferă transport curat și civilizat? Cum mă ajută să plătesc o factură mai mică la întreținere? Cum ne dotează spitalele și ne aduce aici cei mai buni medici? Cum îl determină pe primarul corupt să fure mai puțin? Cum ne ajută asta să obținem finanțări mai mari pe proiecte europene?

Șmecherii din UDMR și alte partidulețe mici care prostesc maghiarii cu tema autonomiei nu au niciun răspuns la întrebările de mai sus. Nu pot avea niciun răspuns pentru că enclavizarea, separarea, întoarcerea în trecut, nu pot schimba decât în rău viața comunităților duse acolo.Este împotriva principiilor care aduc prosperitate în Uniunea Europeană și mai ales împotriva mecanismelor care produc dezvoltare astăzi.

Cu știință sau din prostie, politicienii care agită spiritele cu autonomia fac, de fapt, cel mai mult rău comunităților maghiare.

O companie mare, de exemplu, capabilă să creeze mii de locuri de muncă, nu se va duce niciodată să investească sute de milioane de euro într-o zonă despre care tot aude că e în centrul unor dispute etnice. Este doar un aspect punctual care expune efectele nocive ale extremismului etalat de unii politicieni maghiari.