Echinocțiul de toamnă, 22 septembrie. Zilele vor fi mai scurte, iar nopțile mai lungi

Echinocțiul de toamnă, 22 septembrie. Zilele vor fi mai scurte, iar nopțile mai lungiToamnă. Sursa foto: Petra Boekhoff/ Pixabay

Echinocțiul de toamnă se produce la 22 septembrie 2024 la ora 15 şi 44 minute, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180 grade, moment care marchează începutul toamnei în emisfera nordică, iar ziua (partea zilei luminată de Soare), indiferent de latitudine, va fi egală cu noaptea. În emisfera sudică are loc echinocţiul de primăvară, marcând sosirea primăverii.

La latitudinile ţării noastre, în aceste zile, Soarele va culmina la amiază la o înălţime medie de 45 grade, ceea ce reprezintă jumătatea distanţei unghiulare dintre zenit si orizont.

Echinocțiul de toamnă. Semnificația și fluctuațiile sale în timp

Acest fenomen astronomic reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, potrivit site-ului www.astro-urseanu.ro.

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic.

De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.

După echinocţiul de toamnă, ziua (perioada de timp iluminată de Soare într-un ciclu de 24 de ore) devine tot mai mică iar noaptea tot mai mare până la solstiţiul de iarnă, din 21 decembrie 2024.

Cele două puncte de pe ecliptică, în care se află Soarele în momentul echinocţiului, se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal.

Echinocțiul de toamnă. Semnificație, tradiții și superstiții. Când se trece la ora de vară și de ce

Echinocțiul de toamnă. Sursa foto: Pixabay

Tradiții și mituri din calendarul popular

Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.

Calendarul popular păstrează în zona echinocţiului de toamnă amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea şi renaşterea Zeiţei Mumă, de origine neolitică, peste care părinţii bisericii creştine au suprapus moartea, numită Adormirea (15 august) şi naşterea Fecioarei Maria (8 septembrie), potrivit volumului „Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român” (2000), de Ion Ghinoiu.

echinocțiu de toamna

Echinocțiul de toamnă. Sursa foto: 1000words | Dreamstime.com

La 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei.

Vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor, iar o vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula, potrivit Agerpres.