Astronomii au cartografiat superclusterul Vela, una dintre cele mai mari structuri cosmice ascunse de Calea Lactee
- Răzvan Scarlat
- 11 mai 2026, 10:35
Superclusterul Vela. Sursa foto: captură video- Superclusterul Vela, o structură uriașă din univers, a fost cartografiat pentru prima dată după ce a fost ascuns de Calea Lactee
- Datele noi arată că structura are o dimensiune și o masă comparabile cu cele mai mari superclustere cunoscute
- Superclusterul Vela depășește ca masă Laniākea și se apropie de Shapley
- Observațiile radio au permis depășirea limitărilor impuse de „zona de evitare”
- Cercetările viitoare ar putea aduce o imagine mai completă, dar unele regiuni vor rămâne ascunse
Astronomii au realizat prima cartografiere a superclusterului Vela, o structură uriașă ascunsă în „Zona de evitare” a Căii Lactee, dezvăluind dimensiuni și masă comparabile cu cele mai mari structuri din univers, relatează Live Science.
Superclusterul Vela, o structură uriașă din univers, a fost cartografiat pentru prima dată după ce a fost ascuns de Calea Lactee
Astronomii au reușit să contureze pentru prima dată dimensiunea reală a superclusterului Vela, o aglomerare vastă de galaxii descoperită relativ recent, în 2016. Structura se află la aproximativ 800 de milioane de ani-lumină de Pământ și a rămas mult timp greu de studiat din cauza poziționării sale în spatele unei regiuni dense a Căii Lactee, cunoscută drept „Zona de evitare”.
Această zonă acoperă până la 20% din cerul vizibil și este dominată de stele, gaz și praf cosmic, care blochează observațiile optice. Din acest motiv, superclusterul a fost inițial numit „Terra incognita”, adică „Pământ necunoscut”.

Superclusterul Vela. Sursa foto: captură video
Datele noi arată că structura are o dimensiune și o masă comparabile cu cele mai mari superclustere cunoscute
Analizele recente indică faptul că superclusterul Vela se întinde pe aproximativ 300 de milioane de ani-lumină, ceea ce înseamnă că este de circa 3.000 de ori mai mare decât Calea Lactee. Structura include cel puțin 20 de roiuri de galaxii, fiecare conținând sute sau mii de galaxii legate gravitațional.
Cercetătorii estimează că masa totală a acestei structuri este echivalentă cu aproximativ 30 de cvadrilioane de sori. Harta realizată sugerează că majoritatea masei este concentrată în două nuclee majore care se deplasează unul spre celălalt.
Potrivit astronomului Renee Kraan-Korteweg, de la Universitatea din Cape Town, echipa a fost „încântată” să confirme că superclusterul este „o structură coerentă la scară largă, comparabilă ca dimensiune și masă cu unele dintre cele mai mari și bine cunoscute superclustere din universul local”.
Superclusterul Vela depășește ca masă Laniākea și se apropie de Shapley
Noile estimări arată că superclusterul Vela este mai masiv decât Laniākea, structura cosmică din care face parte și galaxia noastră. În același timp, acesta este considerat „un apropiat loc doi” față de superclusterul Shapley, unul dintre cele mai mari cunoscute până în prezent.
Există și structuri cosmice și mai extinse, precum Hercules-Corona Borealis Great Wall sau „Quipu”, însă acestea sunt clasificate la un nivel superior, fiind ansambluri de superclustere. Cercetătorii au propus și o denumire alternativă pentru Vela: Vela-Banzi, expresie care înseamnă „dezvăluire pe scară largă” în limba xhosa, vorbită de comunități indigene din Africa de Sud.
Observațiile radio au permis depășirea limitărilor impuse de „zona de evitare”
Pentru a înțelege structura, oamenii de știință au combinat aproximativ 65.000 de măsurători existente ale distanțelor galaxiilor cu circa 8.000 de observații noi de tip redshift. Această metodă determină viteza cu care galaxiile se îndepărtează, analizând alungirea lungimii de undă a luminii.
Un rol esențial l-au avut aproximativ 2.000 de măsurători realizate cu radiotelescopul MeerKAT din Africa de Sud. Acesta detectează undele radio emise de norii de hidrogen din galaxii, ceea ce permite observarea unor regiuni invizibile în spectrul optic.
Renee Kraan-Korteweg a explicat dificultățile observaționale: „Milioanele sau miliardele de stele care formează discul sunt atât de dense și atât de apropiate de planul galactic încât nu putem vedea cu ușurință prin el”. Ea mai spune că „acolo unde avem stele, avem și numeroase particule minuscule de praf, iar, la fel ca în cazul stelelor, acest strat de praf devine tot mai dens pe măsură ce ne apropiem de plan”.
Cercetările viitoare ar putea aduce o imagine mai completă, dar unele regiuni vor rămâne ascunse
Oamenii de știință consideră că viitoare instrumente radio mai performante ar putea îmbunătăți hărțile existente. Totuși, nu toate galaxiile conțin cantități detectabile de hidrogen, ceea ce înseamnă că anumite zone ale superclusterului vor rămâne dificil de observat.
Potrivit cercetătorilor, înțelegerea dimensiunii și vitezei acestor structuri este esențială pentru validarea modelelor cosmologice. „Pentru a înțelege una, trebuie să o cunoaștem pe cealaltă. Iar dacă le avem pe ambele, vom putea verifica dacă putem reconcilia aceste observații cu modelele universului”, a declarat Kraan-Korteweg.