Calea Lactee. Sursă foto: Freepik
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Un grup de stele foarte vechi, descoperite în Calea Lactee, ar putea proveni dintr-o galaxie pitică absorbită de galaxia noastră în urmă cu peste 10 miliarde de ani. Cercetătorii au analizat compoziţia chimică şi traiectoriile acestor stele şi au ajuns la concluzia că ele ar putea reprezenta rămăşiţele unei galaxii denumite „Loki”, potrivit unui studiu citat de Live Science.
Astronomii au identificat în Calea Lactee stele care ar proveni dintr-o altă galaxie
Astronomii au identificat 20 de stele neobişnuite aflate în apropierea discului galactic al Calea Lactee. Aceste stele sunt foarte sărace în metale şi prezintă caracteristici diferite faţă de cele întâlnite în mod normal în această regiune a galaxiei. Studiul sugerează că stelele ar fi aparţinut cândva unei galaxii pitice care s-a unit cu Calea Lactee în urmă cu aproximativ 10 miliarde de ani.
Federico Sestito, autorul principal al cercetării şi astrofizician la Universitatea Hertfordshire, a explicat că studiul acestor stele ar putea avea un rol „foarte important” în înţelegerea istoriei galaxiei noastre.
Acesta a afirmat că galaxia Loki ar fi putut face parte dintre „primele galaxii mici formate în universul tânăr”.
Cum s-au format galaxiile mari
Cercetătorii explică faptul că galaxiile mari nu s-au format complet dintr-o singură etapă, ci prin fuziuni succesive cu galaxii mai mici. În primele etape ale universului, la scurt timp după Big Bang, norii de gaz s-au prăbuşit şi au format primele galaxii primitive. Aceste structuri s-au ciocnit ulterior şi au format sisteme din ce în ce mai mari.
Potrivit simulărilor pe calculator, stelele provenite din cele mai vechi fuziuni ar trebui să fie localizate mai aproape de interiorul galaxiei, în timp ce stelele rezultate din fuziuni mai recente sunt distribuite mai ales în haloul galactic. Până acum însă, foarte puţine stele sărace în metale au fost descoperite în regiunile interne ale Căii Lactee.
Primele stele din univers erau formate în principal din hidrogen şi heliu. Elementele mai grele au apărut ulterior în interiorul acestor stele şi au fost răspândite după exploziile stelare. Astfel, fiecare generaţie nouă de stele s-a format din materie tot mai bogată în metale.
Pentru noul studiu, cercetătorii au folosit un catalog existent de stele sărace în metale şi au analizat fiecare obiect cu ajutorul unui spectrograf instalat la Canada-France-Hawaii Telescope. Datele furnizate de misiunea Gaia au fost utilizate pentru calcularea poziţiei stelelor şi a orbitelor lor în galaxie. Federico Sestito a explicat că „o combinație de informații despre chimia și orbitele acestor stele” i-a determinat pe cercetători să investigheze originea lor.
Stele. Sursa foto: Pixabay
Stelele descoperite se deplasează în aceeași direcție cu Calea Lactee
Astronomii au observat că unele dintre stelele analizate se deplasează în aceeaşi direcţie cu rotaţia Calea Lactee, în timp ce altele se mişcă în sens opus. Cu toate acestea, stelele aveau aceeaşi compoziţie chimică, ceea ce a ridicat întrebări privind originea lor comună.
„De obicei, stelele din disc sunt bogate în metale și mai tinere, precum Soarele”, a spus el, „în timp ce stelele noastre [din studiu] sunt vechi și foarte sărace în metale (ca cele din galaxiile pitice).”
Potrivit simulărilor, acest fenomen ar putea fi explicat printr-o fuziune produsă foarte devreme, într-o perioadă în care tânăra Cale Lactee nu avea încă un disc stabil.
„Istoria timpurie a fuziunilor unei galaxii mari poate fi foarte haotică, cu diverse sisteme mici care se unesc și își dispersează stelele pe orbite foarte diferite”, a explicat Sestito.
Modelele realizate de cercetători indică faptul că galaxia pitică absorbită ar fi avut o masă de aproximativ 1,4 miliarde de mase solare.
Galaxia absorbită a primit numele „Loki”
Echipa de cercetare a numit galaxia absorbită „Loki”, inspirându-se din mitologia nordică. Federico Sestito a explicat alegerea numelui:
„Loki, în mitologia nordică, este zeul șotiilor, iar, ca farsor, intențiile sale sunt greu de descifrat”.
Acesta a adăugat că stelele descoperite le-au creat numeroase dificultăţi cercetătorilor în încercarea de a înţelege originea lor.
„În mod similar, stelele noastre capturate ne-au dat mult de furcă în încercarea de a le înțelege originea.”
