Animale de companie în pandemie. O altă problemă ar fi seriozitatea potențialilor posesori de animale. Fiindcă cei mai puțini își pun întrebarea dacă, după pandemie, când nu se vor mai simți singuri, vor mai avea timp și chef să se ocupe de animalul cumpărat sau adoptat.

Când a postat pe pagina Clubului german al crescătorilor de labradori data la care vor veni pe lume puii de cățel pe care intenționează să-i vândă, Bernadette Dierks-Meyer nici nu se gândea ce-o așteaptă. Credea că va fi contactată, ca întotdeauna, de vreo zece iubitori de animale. Dar, în doar câteva zile, a fost bombardată cu cereri pentru puii ce se vor naște abia la jumătatea lunii martie.

“Am deja peste 60 de persoane interesate, chiar dacă numărul meu de telefon nu mai este public. Slavă Domnului! Altfel mi-ar fi sunat telefonul și noaptea. Știu alți crescători de animale care au și mai multe cereri”, spune Bernadette.

Pandemia a trezit în germani dragostea pentru animale. Sau singurătatea. Doriți sunt mai ales cățeii și puii de pisică. La începutul pandemiei, în fiecare a patra casă din Germania exista o pisică și în fiecare a cincea un câine. După impunerea restricțiilor, singurătatea multor germani și timpul liber de care dispun au dus la creșterea masivă a cererii de patrupede. Conform Asociației canine VDH, în 2020 s-au vândut cu 20% mai mulți căței comparativ cu anii precedenți.

Animale de companie, cu orice preț!

“Poate că este nevoia de a avea un companion”, explică Dierks-Meyer. În subsolul casei sale sunt depozitate numeroase trofee câștigate la competiții canine naționale și internaționale. Primește multe mesaje în care foști proprietari de câini își spun povestea și deplâng moartea animalelor lor.

“Sunt e-mailuri foarte drăguțe. Dar nu pot oferi fiecăruia câte un câine, fiindcă nu am atât de mulți.” De profesie veterinar, Bernadette Dierks-Meyer vinde puii de labrador cu 1500€ bucata. Un preț relativ mic pentru un câine de rasă.

Pentru crescătorii care nu respectă regulile privind reproducerea și care consideră animalele doar o sursă de profit, pandemia este mană cerească. Însă pentru unele necuvântătoare poate fi un blestem.

Ultima oprire: adăpostul de animale

Julia Zerwas cunoaște mai multe povești fără final fericit decât istorioare cu animale crescute într-un mediu armonios. A studiat medicina veterinară la München. Suferința multor necuvântătoare a îndemnat-o să revină la primul său loc de muncă, de acum 10 ani: la adăpostul pentru animale Albert Schweizer din Bonn.

DW. Animale de companie în pandemie: Suflete de împrumut sau răspundere pe termen lung? – continuare în pagina următoare

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE