Dosarul Mineriadei. Adrian Sârbu și Miron Cozma, urmăriți penal: Toţi îl susţineţi pe Iliescu. N-am fost în București pe 13 iunie

Miron Cozma. Sursa foto: Arhiva EVZ

Update - „Care Mineriadă? Toţi îl susţineţi pe Iliescu. Nu a existat Mineriadă. Voi i-aţi omorât pe ăştia în Bucureşti. Voi cu Iliescu. Eu nu am fost în Bucureşti pe 13 iunie. Cine i-a omorât pe ăia în Piaţa Universităţii? Eu nu am fost în Bucureşti, ce nu pricepi?", a declarat Miron Cozma la Parchetul General, unde a fost audiat în dosarul Mineriadei.

Dosarul Mineriadei. Adrian Sârbu, fostul şef de cabinet al fostului premier Petre Roman, și Miron Cozma, fostul lider al minerilor din Valea Jiului, au fost citați la Parchetul General pentru a fi informați că au fost declarați inculpați și sunt urmăriți penal pentru infracțiuni contra umanității în dosarul Mineriadei din iunie 1990.

Procurorii trebuie să refacă ancheta în dosarul Mineriadei

În iunie 2017, dosarul a fost trimis în instanță pentru prima dată. Cu toate acestea, în decembrie 2020, Curtea Supremă a decis ca dosarul să fie returnat la Parchetul Militar pentru ca ancheta să înceapă de la zero.

Până acum, fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, general (rez.) Vasile Dobrinoiu, fost comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne, și colonel (rez.) Petre Peter, fost comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, au fost supuși unor acuzații suplimentare.

Represiunea a început în iunie 1990

Conform procurorilor, în iunie 1990, autoritățile române au început o politică represivă împotriva cetățenilor nevinovați din București. Ca rezultat, au fost ucise patru persoane, au fost violate două persoane, peste 1.300 de persoane au suferit vătămări fizice și psihice și au fost persecutate peste 1.200 de persoane în mod ilegal.

Începând cu 22 aprilie 1990, a avut loc o manifestație în Piața Universității din București care a durat până la 13 iunie 1990. Manifestația a servit drept opoziție la puterea care a fost înființată în România după Revoluția din 1989.

Manifestanții au cerut îndepărtarea regimului comunist

Manifestanții au cerut, verbal, prin comunicate și alte mijloace de protest, îndepărtarea regimului comunist care a fost abia înlocuit în decembrie 1989, încurajarea oamenilor care nu au fost niciodată membri ai partidului, înființarea unei televiziuni libere și alte revendicări democratice.

În această situație, Ion Iliescu, Petre Roman și alți membri ai conducerii statului sau a Frontului Salvării Naţionale (FSN) au ordonat atacarea manifestanților care erau deja prezenți în Piața Universității. Acest atac a fost folosit ca pretext pentru a ascunde represiunea împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste proteste, în special liderii de opinie, precum și orice persoană care manifestă sau este probabil să manifeste o formă de opoziție.

FSN, un grup criminal sistemic, eterogen, politic, administrativ, militar și civil

Aplicarea atacului a necesitat uciderea unui număr mare de oameni, având în vedere amploarea acestuia. În acest sens, dovezile arată că indivizii care au ocupat funcții de conducere a statului au format un grup criminal sistemic, eterogen, politic, administrativ, militar și civil, în care a fost implicat un număr mare de persoane, cu diverse contribuții și conținut la faptele produse la o scară impresionantă.

„Persoanele care au efectuat în mod fizic actele de natură criminală au ocupat o poziţie inferioară în ierarhia grupului, însă conceperea şi orchestrarea comiterii infracţiunilor a revenit conducerii politice a statului român de la acel moment, prin persoanele menţionate.

Din actele administrate de procurori a rezultat conivenţa la nivelul planificării şi orchestrării planului infracţional, iar modalitatea prin care au ales să o pună în aplicare a fost prin intermediul altor persoane, neparticipante la înţelegere. Astfel, începând cu data de 13 iunie 1990 a fost pusă în practică o acţiune represivă împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti.

În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării", afirmă Parchetul General.

Dosarul Mineriadei. UM 0575 Măgurele implicată direct în represiune

Acțiunea represivă a fost un atac generalizat și sistematic, în care au murit patru persoane prin împuşcare, au fost violate două persoane și au suferit 1.311 vătămări fizice sau psihice.

De asemenea, 1.211 oameni au fost supuși unor abateri legale. În consecință, peste 200 de persoane au fost ridicate în dimineața zilei de 13 iunie 1990 și transportate la unitatea militară 0575 Măgurele a Ministerului de Interne. Acolo au rămas până în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990, când au fost lăsate să plece după o investigație extinsă.

Forțele de ordine au folosit muniție de război în represiune

În plus, muncitorii de la Întreprinderea de Maşini Grele București au fost aduşi în Piața Universității și s-au manifestat violent împotriva oamenilor din apropierea Institutului de Arhitectură. Ulterior, ei au ocupat Piața Universității împreună cu forțele de ordine pentru a împiedica revenirea manifestanților.

Autoritățile au provocat o reacție violentă din partea opoziției, care a dus la incendierea sediilor Poliției Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române și Serviciului Român de Informații. Forțele de ordine au folosit muniție de război, ucigând patru persoane.

Dosarul Mineriadei. Minerii și muncitorii au răspuns la chemarea la represiune

În zilele de 14 și 15 iunie 1990, minerii și muncitorii din mai multe județe ale țării au răspuns la represiunea autorităților printr-un atac sistematic. Acești muncitori s-au transformat într-o forță de ordine reală, alături de forțele de ordine oficiale.

În această situație, minerii au venit la București și au distrus locul partidelor politice care au fost înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989, casele principalilor lideri politici din opoziție, precum și sediile publicațiilor de presă independente și ale instituțiilor de învățământ.