• "Evenimentul zilei" publică astăzi stenogramele celor două audieri ale lui Dan Voiculescu la CNSAS din 2006, premergătoare verdictelor de colaborare date de instituţie.
  • Atât din discuţiile informale dintre membrii Colegiului, cât şi din cele purtate de faţă cu senatorul reiese că dosarul acestuia era cunoscut de câţiva ani, dar fusese clasificat la "siguranţă naţională".
  • Gheorghe Onişoru, primul preşedinte al CNSAS, confirmă că dosarul lui Voiculescu, ca şi cel al Monei Muscă şi al altor politicieni, a trecut prin faţa Comisiei mixte SRICNSAS înaintea alegerilor din 2000. În faţa membrilor Consiliului, Voiculescu îşi explica ascensiunea: spunea că n-a vrut să-şi părăsească ţara, aşa că a creat un mecanism prin care capitalismul să devină funcţional în România anilor ’80. Considera asta o "disidenţă nemanifestată".

JOCURI

De colaborarea lui Voiculescu se ştia cu 6 ani înaintea deciziei CNSAS

În vara lui 2006, Dan Voiculescu dorea să devină viceprim-ministru în cabinetul Tăriceanu, ca urmare a înţelegerii din coaliţia de guvernare creată după alegerile din 2004 între Alianţa D.A. şi PUR. Era perioada în care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) ar fi trebuit să devină stăpân pe secretele fostei Securităţi, în baza unor decizii succesive ale Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) de predare în masă a dosarelor deţinute de serviciile secrete. În realitate, predarea s-a făcut cu hopuri şi cu dosare reţinute la servicii cu ştampila "siguranţă naţională".

Dintre aceste dosare, exact înainte de finalizarea discuţiilor privind numirea unui viceprim-ministru, CNSAS a primit un nou dosar al senatorului. El primise verdict de necolaborare în 2000, când a fost verificat în calitate de candidat la alegerile parlamentare, verdict reconfirmat în 2004, în lipsa unor documente noi. După ce a primit al doilea dosar, CNSAS l-a invitat la audieri, iar stenogramele arată suspiciunile membrilor Colegiului cu privire la momentul ales pentru desecretizare.

"Mi se pare interesant că dosarul a venit după ce aţi anunţat că veţi candida şi aici se ridică din nou problema – şi trebuie să o ridicăm noi – de ce folosesc serviciile secrete aceste dosare care ţin de siguranţa naţională şi bat la război numai când e cazul. (…) Pentru că noi v-am dat o hârtie o dată că nu aţi făcut poliţie politică, pentru că nu aveaţi dosar. Nu ştiam că mai există şi un alt dosar. Şi ne-am trezit cu un alt dosar, cu două"
, a proferat Mircea Dinescu, membru al Colegiului, în faţa lui Dan Voiculescu şi a colegilor săi.

Senatorul a cerut un răgaz de o jumătate de oră ca să studieze noul dosar, pentru continuarea discuţiilor în cunoştinţă de cauză. Cât timp acesta a citit dosarul în biroul lui Ticu Dumitrescu, discuţiile dintre membrii Colegiului au continuat, tot Mircea Dinescu arătând că dosarul era cunoscut din 2000, când preşedinte al Colegiului era Gheorghe Onişoru. El era cel care participa, de obicei, din partea CNSAS, la întâlnirile Comisiei mixte SRI-CNSAS, în care se secretizau dosarele "de siguranţă naţională".

"Domnul Onişoru nu ne-a spus când am discutat că domnul Voiculescu mai are nişte dosare. Onişoru a ţinut în tărtăcuţa lui faptul că Voiculescu a avut dosar de reţea şi noi am lucrat pe un dosar subţire, pe baza căruia nu puteam să-l acuzăm de poliţie politică, nici măcar de colaborare"
, s-a mai revoltat Dinescu.

SRI decidea, CNSAS înghiţea

Gheorghe Onişoru, care a părăsit CNSAS la începutul lui 2006, iar acum este profesor la Facultatea de Istorie de la "Spiru Haret", confimă parţial afirmaţiile lui Dinescu. Ba, mai mult, spune că dosarele altor politicieni le erau, de asemenea, cunoscute din 2000.

"În primul rând, dacă s-ar fi discutat despre acest dosar secretizat în toamna lui 2000, când Voiculescu a fost verificat înaintea alegerilor parlamentare, Mircea Dinescu nu ar fi avut cum să ştie, întrucât el a absentat timp de vreo lună pentru a-i face campanie lui Theodor Stolojan. În al doilea rând, cei care participam la Comisia mixtă, de obicei eu şi Claudiu Secaşiu -, doi de la SRI, nu aveam voie să mergem apoi în şedinţă şi să zicem că Ionescu şi Popescu au dosare şi oricum nu le puteam folosi, fiind la siguranţă na ţională", spune Onişoru. Acesta afirmă că, într-adevăr, dosarul de informator al lui Voiculescu a fost secretizat în una dintre aceste comisii mixte.

"Au fost mai mulţi politicieni în situaţia asta, printre ei şi Mona Muscă, în dosarul căreia era vorba despre studenţi străini". În procedura de secretizare, opinia membrilor CNSAS nu conta de obicei, zice Onişoru. "Noi înaintam o listă cu 100 de persoane pentru verificări. Pentru 90 ne ziceau că sunt necunoscuţi, pentru ceilalţi zece ne invitau la discuţii. De câteva ori am reuşit să mai scoatem nu dosare, dar unele documente…", completează Onişoru.

  • EDITORIALUL EVZ: Dor de Mona Muscă via "Felix"

Rezervele lui Ticu

Discuţia informală din iunie 2006 dintre membrii Colegiului, în aşteptarea lui Dan Voiculescu, a vizat şi punctele slabe ale dosarului. Ticu Dumitrescu, de pildă, care, de altfel, a absentat la a doua audiere a lui Voiculescu la CNSAS, de pe 27 iulie 2007, de după depunerea contestaţiei la primul verdict, considera insuficiente probele: "Noi nu trebuia să-l chemăm acum la audiere. Trebuie să cerem microfilme, să fim beton atunci când îi punem întrebări".

Discuţiile ulterioare au arătat însă că Voiculescu însuşi, sigur pe el, ceruse judecarea rapidă a cazului.

ASCENSIUNE

Voiculescu zice că n-a vrut să-şi părăsească ţara, aşa că a creat un mecanism prin care capitalismul să devină funcţional în România anilor ’80. Consideră asta o "disidenţă nemanifestată"

La începutul anilor ’80, în tovarăşul Voiculescu s-a rupt ceva. Era angajat la Întreprinderea de Comerţ Exterior Vitrocim, se afla într-o deplasare de serviciu în Turcia şi i s-a întâmplat să prindă Revoluţia de acolo pe viu.

"Mi-am zis că nu mai pot lucra în sistemul de stat în comerţ exterior şi mă hotărâsem, în sinea mea, e adevărat, să plec din ţară", povestea el în 2006, în faţa membrilor CNSAS. Tânărul avea totuşi o strângere de inimă la gândul plecării, "probabil datorită educaţiei de acasă".

Aşa că tovarăşului Voiculescu i-a venit o idee: să rămână în România, dar să aducă în ceauşism capitalismul, "într-un sistem, într-o gândire capitalistă".

"Singura formulă era să fii reprezentantul lui Ginar Electric, lui General Motors, pentru care funcţiona la Camera de Comerţ Oficiul ARGUS, condus de Dragoş Diaconescu. Mi-a zis că, dacă ai firma, nu e nicio problemă", spunea Voiculescu. Aşa că a început să-şi caute o firmă. A găsit-o tocmai în Afganistan, la Kabul, şi de aici planurile capitaliste s-au ramificat.

"Eu lucrând la Vitrocim reuşisem să export o fabrică de tuburi de azbociment produse în America, pe care le-am exportat în Afganistan, Afganistanul fiind atunci în război cu Rusia. Şi am exportat fabrica de acolo".

În timpul derulării acestei afaceri, tovarăşul Voiculescu a întâlnit un afgan căruia i-a propus: "Măi, nu vrei să-ţi faci o firmă la Bucureşti?". Afganul a acceptat, iar Dan Voiculescu l-a ajutat cu toate formele, inclusiv cu avizul de la Securitate. Puseseră la un loc toate ştampilele, mai puţin avizul ministrului de la acea vreme, care a considerat că sistemul de comerţ exterior nu poate renunţa la un specialist ca Voiculescu, proaspăt doctor în domeniu. Şi-a găsit un înlocuitor, dar a intervenit altceva.

O întreprindere "total atipică" de comerţ exterior

Un partener de afaceri pe nume Fouad Sanbar i-a propus să nu se complice cu Afganistan, cu Uniunea Sovietică, cu instabilitatea care decurgea de aici.

"Îţi fac eu o firmă, avem toate aprobările. (…) Avem vapoare, avem po si bilităţi, avem anvergură", i-a înşirat el avantajele. Aşa a devenit tovarăşul Voiculescu directorul reprezentanţei firmei Crescent.

"Eu am luat-o ca pe o chestiune profesională. Şi am stabilit cu domnul Sanbar următorul acord: «Riscul e foarte mare. Pentru mine, dacă plec din sistemul de comerţ exterior, nu mă mai pot întoarce, că asta e meseria mea şi dumneavoastră pierdeţi nişte bani pe mâna unui om pe care nu-l cunoaşteţi foarte bine (…)». Şi atunci am convenit să-mi dea 10.000 de dolari americani (…). Şi i-am spus: «Dacă nu reuşesc să derulez nicio afacere asta e. Dumneavoastră aţi pierdut 10.000 de dolari, iar eu mă întorc la Uzinele Republica». Şi aşa am început".

Lua carton asfaltat fabricat în Berceni şi-l ducea în Germania. A continuat cu dopuri de plută şi – "unsă" cu şpăgi – afacerea s-a dezvoltat. După un an, cifra de afaceri ajunsese la 2 milioane de euro.

Crescent era o întreprindere de comerţ exterior "total atipică", avea să observe senatorul Voiculescu, la audierea de la CNSAS. În acel moment, Cazimir Ionescu a intervenit cu o observaţie: "Că aţi încercat să aduceţi capitalismul în România tot un gest de disidenţă era". Voiculescu a fost de acord: "Da, dar era nemanifestată, era în mine".

"Un partener al meu de afaceri, Fouad Sanbar, mi-a spus: «Domnule Voiculescu, Afganistan, ruşi, probleme, instabilitate. Dacă tot vrei să-ţi faci firmă, fă, domnule, o firmă a mea, îţi fac eu o firmă »".

DAN VOICULESCU, afacerist în comunism

ISTORIC

Omul care a zdruncinat CNSAS

  • În iunie 2006, CNSAS decidea că Dan Voiculescu a făcut poliţie politică. Verdictul s-a bazat pe o serie de note informative, semnate "Felix". Fondatorul PC avea să atace decizia în instanţă.
  • În urma demersurilor lui Voiculescu, Curtea Constituţională hotăra, la sfârşitul lui ianuarie 2008, că legea de funcţionare a CNSAS nu e în acord cu legea fundamentală. Parlamentul a trebuit să adopte o nouă lege pentru "resuscitarea" instituţiei.
  • Pe 5 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti stabilea că Voiculescu a colaborat cu Securitatea. În motivarea deciziei, instanţa sublinia o notă din 1977, în care Dan Voiculescu scria: "Semnalăm tendinţa lui L.G. de a atrage spiritual şi material anumiţi cetăţeni români la fuga din ţară sau luarea de poziţie revoluţionară faţă de legile ţării noastre".
  • La termenul din 17 februarie 2011 de la Curtea Supremă – ultimul înaintea verdictului definitiv şi irevocabil de astăzi -, reprezentantul legal al lui Dan Voiculescu a încercat să depună la dosar o cerere de intervenţie în care acesta susţinea că ar fi fost obligat să colaboreze cu Securitatea. Magistraţii au respins însă demersul. În sală s-a aflat atunci şi Paraschiva Silaghi, o verişoară a lui Voiculescu stabilită în Germania, "turnată" de acesta la Securitate.


PORTRETUL LUI "FELIX" LA TINEREŢE

Viguros, inteligent, violent şi peltic

Dincolo de munca sa de zi cu zi, securistul de rând găsea timp să reflecteze asupra naturii umane. O notă croită pe informaţiile sursei "Paulescu", referitoare la tânărul tovarăş Voiculescu, începe cu întrebarea: "De ce oare natura aceasta este totuşi aşa de vitregă, meschină şi sgârcită cu oamenii atunci când îi înzestrează fizic şi psihic, de obicei compensatoriu, deci neoferindu-le din plin, totul? Aşa şi cu tov. Voiculescu Dan, băiat tânăr, viguros, cu un fizic agreabil simpatic, dar… peltic, atât fizic, cât şi psihic şi anume: acest tânăr având o origine socială modestă s-a abătut în viaţă şi după ce a îmbrăţişat cariera sportivă şi a practicat-o un timp limitat şi-a terminat studiile superioare angajându-se apoi în comerţul exterior. Este un tânăr cu o inteligenţă nativă sclipitoare, o memorie remarcabilă, o deşteptăciune şi prezenţă de spirit care-l ajută să se descurce uşor în cele mai dificile situaţii".

  • “Tov. Voiculescu Dan, băiat tânăr, viguros, simpatic”

Bun la matematică

Dan Voiculescu mai este apreciat pentru uşurinţa cu care face calcule matematice, puterea de pătrundere a problemelor, spontaneitate în raţionamente şi răspunsuri şi "posibilităţile vaste de concentrare de scurtă durată".

"În ciuda acestor calităţi excepţionale, ceea ce lucrează se caracterizează şi printr-o superficialitate şi lipsă de atenţie, tipice de altfel tuturor oamenilor foarte inteligenţi".

Are "prudenţa animalului în faţa pericolului"

Mai departe, se evidenţiază şmecheria şi prudenţa "primordială" a tovarăşului Voiculescu Dan, adică "prudenţa de apărare a animalului în faţa pericolului ce-l ameninţă şi nu o prudenţă de bază, corelată cu filtrul raţiunii mature. Este destul de superficial în ceea ce face, datorită unei încrederi oarbe în dificultăţile sale. Îngâmfat şi orgolios din fire, conştient că cei din jur îi apreciază inteligenţa şi posibilităţile profesionale, pierde mult din caracterul pozitiv al rezultatelor pe care s-ar putea sconta şi se caracterizează ca un tip suficient de impertinent."

Tânărul Voiculescu e în stare să lase totul baltă pentru chestiunile personale, adică "erotice, mecanico-auto, etc.": "Este un tip preocupat de legături amoroase (în afara incintei întreprinderii noastre), fiind destul de ocupat cu telefoane sau scurte întâlniri pentru satisfacerea tuturor cerinţelor legate de acestea."

La câteva paragrafe distanţă, se menţionează că "în ultima vreme este foarte preocupat de problema căsătoriei şi cred că încă anul acesta se va căsători".

Rezerve în privinţa caracterului şi loialităţii

În rest, Dan Voiculescu e caracterizat ca "nestăpânit", "violent", "ambiţios", "perseverent", "altruist", "culant", "corect în achitarea la termen a unor mici împrumuturi contractate din când în când", "o fire irascibilă", "sgârcit cu banii statului", "legat de familie, prieteni şi de ţară".

"Nu cred că ar întreţine relaţii particulare cu străinii, iar din cele discutate cu dânsul în legătură cu excursiile ONT în străinătate sau cu deplasările de serviciu nu-l cred capabil să rămână în străinătate", se arată în material.

La final, nota lasă o urmă de îndoială în privinţa calităţii umane a lui Voiculescu: "Referitor la caracter, loialitate, francheţe, sin ceritate şi încredere totală în prietenia ce-ar putea-o acorda cuiva tind să am nişte rezerve".

EXPLICAŢIE

Căciulă s-a supărat după o dispută vestimentară

În faţa membrilor CNSAS, Dan Voiculescu a explicat că toată povestea cu dosarul i se trage de la un incident oarecum banal cu un securist. În 1977, pe când lucra la Întreprinderea de Comerţ Exterior Vitrocim, un ofiţer de securitate pe nume Căciulă i-ar fi zis: "Domnule, ce costum nemaipomenit ai!". Pentru că avea de fapt doar două costume – unul pentru nunţi şi botezuri şi celălalt de serviciu – tovarăşul Voiculescu s-a simţit persiflat şi s-a enervat.

"La vremea respectivă am considerat că e o greşeală, acum că a fost un act de curaj. (…) Şi i-am spus şi eu: «Aveţi un balonzaid extraordinar, dar e cam jegărit. Am pe cineva la Nufărul şi dacă vreţi mă duc să vi-l fac eu pe loc». La care el atâta mi-a spus: «Bine, tovarăşu’ Voiculescu. Am reţinut». În trei luni de la problema cu balonzaidul am avut dosar, mi s-a oprit viza, nu am mai putut călători şi am fost retrogradat din funcţie".

Peste trei ani, aveau să vină totuşi vremuri mai bune: odată cu rotaţia cadrelor, securistul Căciulă a fost mutat de la Vitrocim, Dan Voiculescu a avut înţelegere de la noii şefi, a primit din nou vize de călătorie şi şi-a reluat ascensiunea în comerţul exterior.
Citiţi şi:

  • Voiculescu a fost colaborator al Securităţii
  • „Felix” admite că a dat note informative
  • Dan Voiculescu: Am fost obligat să colaborez cu Securitatea
  • De ce a făcut Dan Voiculescu poliţie politică