Dor de Nicolae Ceaușescu. Despre Servicii și impotența politicienilor

Dor de Nicolae Ceaușescu. Despre Servicii și impotența politicienilorLudovic Orban, un lider nostalgic. sursa: Chat GPT

Am văzut declarațiile lui Ludovic Orban în dimineața asta și m-am amuzat. Doamne, cât de dor ne este de Securitatea lui Ceaușescu! Sau măcar de Binomul Coldea-Kovesi. Servicii, servicii, servicii...

Obsesia unei părți a politicienilor români pentru serviciile de informații spune multe despre felul în care înțeleg puterea și propriile responsabilități. În mintea lor, Serviciile ar trebui să garanteze fidelitatea partenerilor politici, să stabilizeze majorități, să prevină trădări și să asigure continuitatea unor cariere.

Aproape orice dificultate politică ajunge să aibă o presupusă soluție în zona secretă a statului. De fapt, politicienii caută intervenții care să-i scutească de incertitudinea negocierii și de consecințele propriilor decizii.

Declarațiile lui Ludovic Orban ilustrează această impotență politică. Fostul premier a sugerat că SRI și SPP i-ar fi garantat președintelui Nicușor Dan că PSD își va respecta înțelegerile, inclusiv în perspectiva unui al doilea mandat.

Cum se judecă o asemenea declarație despre Servicii

Am văzut răspunsul SRI, mi se pare că se iese din atitudinea de tip radio-silence de până acum. Când puteai spune orice, pentru că instituția nu răspundea.

Eu nu cred că SRI, SPP sau SIE l-au transformat pe Ludovic Orban într-un lider minor, incapabil să ia voturi. Era un politician de perspectivă până când perspectiva i-a depășit puterile. Așa se întâmplă în politică: azi ești prim-ministru, te visezi președintele României, peste două zile nu mai ai decât amintirea unor vise.

Problema depășește frustrarea din persoana lui Orban. Când un politician presupune că serviciile pot garanta comportamentul unui partid, el le atribuie o autoritate care ar trebui să ne îngrijoreze.

Fie este rodul unei experiențe proprii, iar în cazul lui Ludovic Orban sunt cel puțin două evenimente notabile: accidentul de lângă Cotroceni și dosarul cu șpaga de la Urdăreanu, fie o tentativă de captarea atenției prin declarații exagerate.

În lumea normală, fidelitatea unui partener politic se verifică prin voturi, negocieri și respectarea angajamentelor. Ea presupune riscuri pe care liderii trebuie să și le asume.

Așteptarea unei garanții oferite de un general SRI, SPP sau SIE exprimă dorința de a elimina aceste riscuri printr-o putere aflată în afara competiției electorale.

Un soi de Viagra cu epoleți pentru politicienii blegi.

Aceeași teorie a conspirației oferă și o explicație comodă pentru eșec. Dacă Serviciile ar controla toate rezultatele importante, pierderea unei funcții sau destrămarea unei alianțe ar putea fi atribuite oricând unei intervenții ascunse.

Discuția despre decizii greșite, negocieri slabe și promisiuni încălcate ar deveni secundară. Politicianul și-ar păstra imaginea de om competent, învins de mecanisme inaccesibile publicului. Tocmai imposibilitatea verificării face această explicație atât de convenabilă.

Am descris mecanismul acesta în cartea "Anatomia Urii", e de o banalitate înfiorătoare. Dar rezultatul este subminarea fundamentelor democratice.

Ce nu văd Ludovic Orban & Co când fac asemenea declarații

Există o contradicție între cei care reclamă influența serviciilor, dar le descriu permanent ca fiind singurele instituții capabile să asigure ordinea politică.

Nu-și dau seama că nasc niște întrebări banale:

1. Dacă sunt așa puternice Serviciile, nu puteau găsi 30-60 de voturi pentru un guvern oarecare, să zicem Veștea? Trebuia să stăm în criză 6 luni...

2. Dacă sunt așa puternice Serviciile nu puteau să-l facă ditamai omul politic pe Virgil Măgureanu. Sau pe George Maior, Eduard Hellvig, Mihai-Răzvan Ungureanu, Silviu Predoiu, șamd? Nici unul din cei enumerați nu au ajuns la vârful Statului prin politică, excepția MRU fiind una pe care Ludovic Orban o știe/înțelege foarte bine.

3. Dacă sunt așa puternice Serviciile de ce mai avem nevoie de politicieni? Pare că ele știu și pot tot, așa că scutim Statul de o cheltuială dacă instaurăm un regim militar.

În final, revin cu ideea că avem o clasă politică care își dorește în secret să aibă la îndemână Securitatea lui Ceaușescu.

Dar dacă ar citi puțină istorie ar vedea că se bazează pe propriile spaime, nu pe realități.

Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]