Kash Patel / sursa foto: captură video
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Kash Patel aterizează la Moscova fără agendă publică, fără confirmare oficială și cu propriii agenți alarmați. Presa americană vede un risc de securitate, presa rusă vede un canal. Poate că ambele au dreptate.
Nimeni nu știe exact de ce se află directorul FBI în Rusia în aceste zile. Vizita lui Kash Patel la Moscova și Sankt Petersburg, programată pentru 14 și 15 octombrie și găzduită, potrivit surselor Politico, de FSB, nu a fost niciodată anunțată oficial de Biroul Federal de Investigații. Ultimul director FBI despre care se știe că a făcut drumul a fost Robert Mueller, în 2013, venit atunci pentru ancheta atentatului de la maratonul din Boston. Ironia istoriei are uneori un simț al compoziției aproape literar: Mueller avea să devină procurorul special al anchetei privind legăturile campaniei Trump cu Moscova, iar Patel și-a construit întreaga carieră politică demolând acea anchetă, pe care o numește până astăzi „farsa Russiagate”.
Contextul nu este nici el neutru. Vizita are loc la trei săptămâni înaintea alegerilor americane de la jumătatea mandatului, în timp ce Washingtonul a adoptat sancțiuni noi împotriva economiei ruse, iar trimișii Steve Witkoff și Jared Kushner fac deja naveta la Kremlin în dosarul ucrainean. Dmitri Peskov, întrebat încă din iulie, a răspuns cu formula clasică a diplomației de taină: nu are informații, iar asemenea vizite se fac de obicei departe de ochii publicului.
Washingtonul: „Cine îl poate opri?”
Presa americană a tratat deplasarea ca pe o anomalie de securitate. The Atlantic a relatat că oficiali din FBI au încercat discret să-l convingă pe director să renunțe și, când demersul nu a dat niciun rezultat, s-au adresat Congresului. Reprezentanții democrați Jim Himes și Jamie Raskin, membri de rang înalt ai comisiilor de informații și juridică ale Camerei, au cerut anularea vizitei și o informare cu ușile închise despre cine a propus-o, cu ce scop și cu ce însoțitori. Scrisoarea lor conține o frază pe care parlamentarii nu o adresează de obicei unui director FBI în funcție: afinitatea acestuia pentru guvernul rus nu inspiră încredere în capacitatea lui de a proteja secretele pe care le poartă. Raskin a mers mai departe, avertizând că Patel va fi o țintă sigură pentru orice operațiune de spionaj sau influență rusă.
Foști oficiali citați de presa americană au subliniat și paradoxul calendarului: conducerea FBI presează agenții să găsească dovezi pentru teorii conspiraționiste despre fraude electorale interne, exact acele narațiuni pe care serviciile ruse le amplifică metodic, iar directorul pleacă tocmai în capitala acestor servicii. La dosar se adaugă și onorariul de 25.000 de dolari primit de Patel, înainte de numire, pentru participarea la un documentar realizat de un producător apropiat Kremlinului. Concluzia cea mai lucidă a venit însă de la un fost oficial al Biroului, citat de The Atlantic, care a constatat simplu că nimeni nu are puterea să-l oprească. Sistemul de control al puterii executive americane, altădată un model exportat cu generozitate, se reduce acum la o scrisoare cu termen-limită de răspuns.
Moscova: canalul tainic
Presa rusă a citit același eveniment cu o cu totul altă grilă. Moskovski Komsomoleț a publicat încă din august o analiză intitulată sugestiv „Canalul tainic al lui Kash”, pornind de la interviul acordat de Patel agenției Reuters, în care acesta recunoștea parteneriate noi cu structurile de forță din Rusia și China împotriva traficului de fentanil, fraudei cibernetice și crimei organizate.
Politologul Vladimir Vasiliev, de la Institutul SUA și Canadei, a schițat acolo o listă de ipoteze care spune mai mult despre așteptările Moscovei decât despre intențiile lui Patel: Casa Albă ar dori de la Rusia un presupus material compromițător despre democrați, cu care Moscova oricum s-a certat definitiv; Washingtonul ar putea folosi informații atribuite Rusiei pentru a semăna neîncredere între Moscova și Teheran; iar directorul FBI ar putea deveni un intermediar paralel, câtă vreme între Ministerul de Externe rus și Departamentul de Stat relațiile sunt înghețate. Logica americană, sugera Vasiliev, ar fi că un președinte venit din servicii se negociază cel mai bine prin servicii. Avertismentul implicit nu a scăpat presei americane: la Moscova nu se vine cu mâna goală.
Pravda.ru a evocat la rândul ei precedentul atentatului de la Crocus City Hall din 2024, când avertizarea americană a fost primită, dar calificată de directorul FSB Aleksandr Bortnikov drept prea generală, și a speculat că Patel ar căuta informații despre politicieni democrați cu legături ucrainene. Un expert citat de RIA Novosti Crimeea vorbea de o colaborare deplină pe anumite canale între servicii, iar FedPress încadra astăzi vizita în reluarea contactelor ruso-americane pe tema războiului. Tonul general al presei ruse nu este triumfalist, ci notarial: Moscova consemnează că Washingtonul vine la ea.
Infrastructura pierdută și flancul care privește
Există și o lectură mai sobră. Matthew Rojansky argumenta luna trecută în Foreign Policy că Statele Unite au pierdut, într-un deceniu de îngheț diplomatic, o mare parte din infrastructura umană și instituțională necesară gestionării relației cu Rusia și că ar trebui s-o reconstruiască. Cooperarea polițienească împotriva terorismului sau a criminalității transfrontaliere a existat chiar în anii cei mai reci, iar canalele între servicii au salvat vieți. Problema nu este, așadar, contactul în sine, ci opacitatea lui: o vizită fără agendă, fără confirmare și fără control parlamentar nu reconstruiește o infrastructură, ci o înlocuiește cu un canal personal.
Pentru România, întrebarea nu este dacă Patel bea ceai cu Bortnikov, ci ce circulă pe acest canal. Serviciile românești cooperează intens cu FBI, inclusiv în dosarele de influență rusă din Republica Moldova și în anchetele privind ingerințele electorale din 2024. Un aliat ale cărui informații despre operațiunile FSB pot ajunge, chiar și prin capilaritate, la masa FSB-ului are tot dreptul să se întrebe unde se termină cooperarea împotriva crimei organizate și unde începe diplomația paralelă. Pe flancul estic, unde amenințarea rusă nu este o ipoteză de seminar, lecția e veche: între servicii nu există prieteni, ci doar schimburi. Rămâne de văzut ce a adus Kash Patel la Moscova și, mai ales, cu ce pleacă.
Recomandările noastre
