Klaus Iohannis a ținut un Discurs în Parlament. Prin mîrlănia greu de imaginat la tribuna Parlamentului ( la un moment dat le zice parlamentarilor, dragilor, de parcă aceștia erau Răvășitoarea care tocmai i-a pus prișnițe), prin insultarea unui întreg partid – PSD-, prin instigarea la Proteste de stradă, prin incapacitatea de a se ridica la nivelul unui șef de stat, Klaus Iohannis a dovedit încă o dată că Fiecare zi care trece cu el la Cotroceni e un atentat la Siguranța națională.

 Întreg discursul a confirmat adevărul că Klaus Iohannis continuă Războiul politic civil, indiferent de consecințele sale asupra națiunii.

PSD-iștii care l-au înjurat pînă acum pe Traian Băsescu pentru ceea ce ei numeau încălcarea Constituției au toate motivele să-l regrete pe fostul președinte.

Niciodată Traian Băsescu n-a insultat un întreg partid.

Niciodată Traian Băsescu n-a instigat la mișcări de protest neautorizate. Niciodată Traian Băsescu nu s-a tras de bîrneț cu parlamentarii.

Marţi dimineaţa, înaintea discursului ţinut de Klaus Iohannis în Parlament, în piaţa media se făceau pariuri dacă Preşedintele va cere demisia Guvernului. Au fost unii care au pariat că preşedintele nu va face aşa ceva, deoarece el vrea să stingă Criza politică, blabla- bla. Convingerea asta se baza pe o naivitate. Cea de a crede că manifestaţiile de stradă l-au luat prin surprindere pe Klaus Iohannis, care, tulburat profund de democraţia românească (încă vie), s-a solidarizat cu Strada în abrogarea Ordonanţei nr. 13.

Pînă la un punct credinţa asta îşi are o explicaţie logică.

Protestele împotriva Ordonanţei 13 au fost socotite drept reacţia societăţii româneşti la un gest prin care PSD semnala că victoria zdrobitoare din 11 decembrie 2016 i-a dat beţia dictaturii. Cu o Opoziţie slabă şi un preşedinte fără prea mari puteri, era de înţeles că o parte a societăţii, alcătuită din electorat anti-PSD din tată- n fiu, şi-a dat seama că doar Strada îi mai poate pune la respect pe liderii PSD. Ca urmare a incredibilei reacţii a Străzii, dar mai ales a presiunilor externe, Guvernul Sorin Grindeanu a dat înapoi. Protestele de Stradă îşi atinseseră scopul. Ele ar fi trebuit să înceteze, eventual printr-un soi de Legămînt că, la primul derapaj al PSD, Strada îşi va spune din nou cuvîntul. Dacă aşa ar fi stat lucrurile, dacă Klaus Iohannis şi liderii PNL şi USR s-ar fi raliat ulterior la Mişcarea de Stradă, normal ar fi fost ca preşedintele să se disocieze de Proteste.

Repet, chiar dacă aceste proteste ar fi continuat, Klaus Iohannis ar fi trebuit să dea un semnal că Strada şi-a îndeplinit misiunea.

Poate bazaţi pe această credinţă, unii au pariat că Preşedintele va veni cu un Mesaj menit a pacifica o societate pround dezbinată.

Eu însă am pariat din start că Preşedintele va cere demisia Guvernului. Şi am cîştigat!

Şmecher, Klaus Iohannis a evitat să ceară direct demisia Guvernului. A făcut- o însă prin declaraţia că abrogarea şi demisia lui Iordache nu sînt de ajuns pentru rezolvarea Crizei. Prin urmare, Criza s-o rezolve PSD:

„Asta este situaţia, unii mulţumiţi, unii nemulţumiţi! Ce facem? Dragilor, ce facem? Care sînt soluţiile, care este marja de manevră pentru a ieşi din acest impas?

Retragerea Ordonanţei 13 şi, eventual, demiterea chinuită a unui Ministru este cu certitudine prea puţin. Alegeri anticipate sînt în această fază prea mult.

Asta este marja de manevră. Cine trebuie să vină cu soluţia? Păi în mod natural cel care a creat problema, PSD!”

Criza e dată însă de manifestaţiile de stradă spontane excelent organizate. Aceste manifestaţii au fost lăudate de Klaus Iohannis, după tipicurile laudelor aduse în 2015 demonstraţiei care a dus la căderea Guvernului Ponta.

Laudele aduse manifestaţiei, sugestia că abrogarea şi demisia unui ministru nu ajung, dar mai ales violenţa atacului anti-PSD (o premieră în postdecembrism), ne dezvăluie Planul Cuplului Klaus Iohannis-Eduard Hellvig: Perpetuarea Crizei politice prin întreţinerea demonstraţilor de stradă menite să ţină Guvernul sub presiune, ca să dea impresia de instabilitate.

Acestui balamuc, care face că orice ar întreprinde Guvernul în planul Administrării ţării să treacă neobservat i se adaugă intrarea în scenă a Binomului SRI-DNA.

Prin mazilirea lui Florian Coldea, la butoane în SRI e Eduard Hellvig. Că politicianul Eduard Hellvig n-are competenţa de a conduce direct, în locul Prim-adjunctului de la Operativ, operaţiunile de Intelligence, el pricepîndu- se la asta mai rău decît o bucătăreasă la zborurile interstelare e altă poveste. O poveste care ne confirmă Mazilirea lui Florian Coldea ca făcînd parte din Marele Plan de răsturnare a rezultatului alegerilor din 11 decembrie 2017.

Binomul SRI-DNA va trece la înhăţarea liderilor PSD care nu sînt pe placul lui Klaus Iohannis. Alţi lideri vor fi şantajaţi să se disocieze de actuala conducere.

Şi, astfel, Guvernul Sorin Grindeanu o să pice.

Pînă atunci, Sorin Grindeanu va fi giugiulit de Sistem.

Deja Divizia Presă a SRI se întrece în a-l disocia pe Sorin Grindeanu de Liviu Dragnea, potrivit trucului mai vechi al dezbinării. Concomitent, Sorin Grindeanu e pictat drept omul bun al PSD, în timp ce Liviu Dragnea e mînjit drept omul rău.

După ce Sorin Grindeanu va fi făcut potecă la Cotroceni, unde Klaus Iohannis îl va bate pe genunchi, Sorin Grindeanu își va da demisia. Indiferent de ce va propune conducerea PSD, Klaus Iohannis îl va pune pe Sorin Grindeanu premier. Cu o parte din PSD fezandată de Binomul SRI-DNA, Guvernul marionetă e gata.