Multe persoane au devenit celebre pentru activitatea lor sau pentru faptele mărețe pe care le-au făcut pentru omenire. În timp ce numele lor colindă toate continentele, viața privată este mereu ascunsă. Un reporter AFP a decis să dezvăluie cum au fost ultimele luni din viața unuia dintre cei mai renumiți și bine cotați artiști.

Henri Diacono a fost reporter la AFP și bun prieten al unuia dintre cei mai renumiți artiști din toate timpurile. El a mers în vizită, în ultimele zile din viața acestuia, și a dezvăluit ce făcea în locuința sa „Nore-Dame de Vie” din Mougins, Alpes-Maritimes, în sudul Franței.

Mărturia reporterului a fost difuzată pe 9 aprilie 1973, la o zi după după ce marele artist Pablo Picasso s-a stins din viață. Henri Diacono susține că pictorul a fost înconjurat de pensule și creioane până în ultimele zile ale vieții. Dormea puțin și muncea mult. Își părăsea foarte rar casa, însă era bucuros atunci când prietenii îl vizitau.

„Nisa - Înconjurat de ai săi, de câţiva prieteni, de pensule şi creioane, el şi-a păstrat ritmul agresiv al acestui sfârşit de veac (...) „Bătrânul spaniol” se trezea târziu, dormea puţin noaptea, muncea mult - cu puţin timp înainte de moarte, încă picta - rar îşi părăsea casa şi îi plăcea „să fie vizitat”. Fiecare vizită (...) îl umplea de plăcere dar le accepta doar dacă el însuşi „era gata să le primească”.

„La ce bun să-i întâmpin pe cei pe care îi iubesc dacă am prea mult de lucru sau dacă sunt într-o dispoziţie proastă”, a spus el. „Prefer să nu-i întâlnesc în acest caz şi mai degrabă să le deschid uşa dacă sunt vesel, sănătos şi disponibil”. (...)”, își începea reportul AFP mărturisirea.

Picasso nu vorbea niciodată despre lucrările lui

Henri Diacono a povestit cum a decurs o noapte în compania celebrului artist. Se pare că era un prieten bun, care își făcea apropiații să râdă. Atunci când era în compania prietenilor lăsa deoparte arta și nu vorbea niciodată despre operele lui. Prefera să facă glume și să se relaxeze alături de oamenii dragi lui.

„Într-o noapte din 1971, (...) se culcase chiar mai târziu decât de obicei. (...) Vesel, ne-a însoţit până la uşă în jurul orei patru dimineaţa, aparent mai puţin obosit decât noi toţi şi după ce înfrumuseţase seara cu câteva dintre glumele sale.

Ne-a reproşat „lipsa noastră de apetit”, insista să ne servească personal această reflecţie de fiecare dată: „Uite, mai bea nişte şampanie, bea pentru mine, nu am dreptul... Mănâncă nişte ciocolată. .. Mănâncă pentru mine... Nu trebuie să gust... Fructele confiate sunt bune, ştii...".

Apoi, într-un gest de furie şi râs, şi-a ridicat cămaşa şi ne-a arătat o cicatrice: „Toată dieta din cauza asta”, (...) o operaţie chirurgicală (...) care i-a impus un regim foarte strict.

În timpul întâlnirilor noastre, nu a vorbit niciodată despre artă, despre opera lui. Dar, curios, se informat prin o mie de întrebări, la răspunsurile cărora adăuga cu bucurie amintirile sale”, a mai dezvăluit reporterul AFP la o zi după decesul marelui pictor.

Cum era văzut marele artist de prieteni

Diacono îl descrie pe Picasso un om iubitor de liniște, iar atunci când era prost dispusa prefera să stea stea singur. Nu era un fan al privitului la televizor, însă era interesat de meciurile de box și de lupte.

„Un om primitor, dorind cu orice preţ să trăiască în linişte, suporta greu (...) discordia din jurul său. (...) A acceptat doar spectacolul liniştii de la ceilalţi şi când el însuşi era prost dispus, s-a închis de două ori şi a refuzat orice contact cu lumea pe care o numea „cea a altora, nu a mea”.

Seara, când era singur acasă şi înainte de a merge la lucru, sacrifica uneori „plăcerea de a se uita la televizor în familie”. „Singurele lucruri care mă interesează sunt meciurile de box sau de lupte... Restul nu-mi face plăcere...”.

Lui Picasso îi plăcea să povestească amintiri din care a păstrat - „voluntar” - doar aspectul amuzant. (...) Ca cea despre ultima ieşire socială a cuplului Picasso la Cannes, cu zece ani mai devreme.

În acea seară, la cazinou, pictorul a îmbrăcat smokingul foarte vechi, singurul pe care l-a avut vreodată. „Era ros de molii sub mâneci. Aşa că mi-am ţinut braţele înţepenite, de-a lungul corpului, iar Jacqueline şi-a îmbrăcat o rochie de seară căreia îi lipseau nasturi. Am reparat-o cu un ac de siguranţă”.

„Eram foarte fericit”, mi-a spus. „O femeie a venit chiar să mă roage să dansez. Eu am refuzat”. Pe atunci, Picasso avea 80 de ani (...).

Din aceste vizite, din aceste lungi conversaţii întâmplătoare, „subiectul morţii” a fost întotdeauna absent. Când s-a întâmplat să citeze un prieten decedat, a refuzat folosirea imperfectului, stăruind să vorbească despre el la timpul prezent (...)”, a povestit Henri Diacono.

Reporterul AFP a dezvăluit că că îi va păstra mereu în amintire pe Picasso zâmbind. „Ultima imagine a pictorului va fi pentru mine cea a unui om zâmbitor asupra căruia vârsta nu putea avea nicio putere. Îi strângea mâna soţiei, avea un pantalon de catifea, cămaşă în carouri, vestă de lână - ţinuta lui preferată - Nu ne-a condus până la uşă, era „prea frig afară”. Era în ultimele zile ale anului trecut” (1972, n.r), a încheiat Diacono mărturia.

Cum a murit Pablo Picasso

Celebrul artist s-a născut pe 25 octombrie 1881. A fost pictor, sculptor, gravor, ceramist și designer de teatru. Cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în Franța. Picasso a demonstrat un talent artistic extraordinar în primii ani de viață, pictând într-o manieră naturalistă în copilărie și adolescență. Stilul său s-a schimbat odată ce experimenta noi tehnici și teorii.

Opera lui Picasso este adesea clasificată în perioade. A reușit să impresioneze o lume întreagă și să fie unul dintre cei mai cunoscuți și bine cotați artiști din lumea întreagă.

Celebrul artist Pablo Picasso s-a stins stins din viață pe 8 aprilie 1973, după o seară petrecută alături de soția sa și mai mulți prieteni. Deși avea 92 de ani, marele pictor a murit în urma unui edem pulmonar și a unui atac de cord. A fost înmormântat la Château de Vauvenargues, în apropiere de Aix-en-Provence, o proprietate pe care o achiziționase în 1958 și pe care a ocupat-o împreună cu Jacqueline între 1959 și 1962.

Soția marelui artist a avut un sfârșit tragic. Singură și devastată după moartea lui Picasso, ea a mai trăit încă 13 ani, apoi a decis să se sinucidă prin împușcare.