Personalitatea evitantă este considerată a fi un tip dificil, în ciuda faptului că acești oameni nu sunt agresivi, nu sunt rău intenționați și aparent par inofensivi. În realitate ne lovim de latura dificilă atunci când avem nevoie să comunicăm la locul de muncă, iar această acțiune nu se desfășoară normal, sau atunci când aceștia desfășoară acțiuni importante, dar se manifestă stângaci și lipsit de profesionalism.

Tot în latura profesională se reflectă foarte puternic imposibilitatea de a spune NU și, odată cu acestă problemă, apare incapacitatea de a duce la bun sfârșit acțiunile cu termen limită.

În viața personală devin dificili atunci când nu își pot manifesta sentimentele de teama de a nu fi respinși sau atunci când nu pot întreține relații de lungă durată. Teama de ridicol este atât de mare pentru personalitatea evitantă, încât preferă să nu se afirme și să trăiască în umbra celor pe care îi consideră puternici, lucru care poate deveni obositor pentru cei din jur.

Sunt două tipuri distincte

Este important de știut că în literatura de specialitate sunt evidențiate două tipuri distincte de personalități evitante. Primul include oamenii caracterizați de un nivel ridicat de anxietate, dar care reușesc totuși să aibă și relații pozitive, iar cel de-al doilea îi include pe cei care manifestă un grad exacerbat de anxietate, devenind extrem de susceptibili, care nu reușesc să construiască o relație și aleg să rămână singuri. Această ultimă categorie este foarte greu de înțeles de sopcietate și odată cu această atitudine reușesc să-i frustreze peste măsură pe cei din jur, fie că vorbim de familie, prieteni, colegi sau de persoana iubită.

Personalitatea evitantă poate fi caracterizată prin:

> Teama de a nu fi suficient de bun sau de fi ridicol;

> Hipersensibilitate la critici, ironii și la glume ce îi vizează în mod direct;

> Au o stimă de sine scăzută;

> Izolare socială autoimpusă;

> Nu își asumă riscuri;

> Pot face abuz sau să manifeste dependențe față de diverse substanțe sau de alcool;

> Pentru că nu au încredere în propria persoană, nu vor avea încredere nici în cei din jur;

> Nu sunt spontani și nici autentici;

> Evitarea noilor relații de prietenie până ce nu sunt siguri de gradul de acceptare al acestor persoane;

> Mânați de teama eșecului, optează pentru job-uri, relații sau activități mult sub potențialul sau nivelul lor.

Moștenire genetică sau comportament învățat

Poate vă întrebați de unde „dobândim” acest tip de personalitate, ei bine, explicațiile sunt din cele mai diverse. Poate fi o moștenire genetică sau un comportament învățat de la unul din părinți, dar la fel de posibil ar putea să fie un rezultat al „problemelor școlare”, al unei educații prea severe și chiar o relație de inferioritate dezvoltată față de o soră sau de un frate.

Pentru a avea o relație bună cu un om cu acest tip de personalitate trebuie să îi asigurați sprijin constant, să-i arătați că acceptați să fiți contraziși, să manifestați interes față de opinia lui și nu în ultimul rând să îl încurajați atunci când nivelul de anxietate crește. Nu este recomandat să îl ironizați, să îl lăsați să-și asume muncile ingrate și nici să îl subestimați în public.

Chiar dacă nu avem personalitate evitantă este posibil ca în perioada adolescenței să fi experimentat, fără să realizăm, o parte din trăirile acestui tip de personalitate. Cu alte cuvinte, adolescenții nu pot fi evaluați ca având o personalitate evitantă pentru că aceștia sunt în plin proces de dezvoltare al personalității, iar trăirile lor sunt strâns legate de procesul de cunoaștere și de a stabili noi limite în relația cu cei jur.