„Colegii voștri au fost răpuși de loviturile unui Islam bigot și purtător de moarte pe care avem datoria să-l eradicăm”, a declarat șeful statului francez, care pare deja să-și fi început campania pentru următoarea înfruntare cu Marine Le Pen.

Vorbele sunt una, faptele sunt cu totul altele. Desigur, nu se poate pune semnul egalității între islamism și imigrație, după cum nu se poate nega, însă, nici faptul că noii veniți din Africa și Orientul Mijlociu agravează problemele de securitate nu numai în Franța, ci în toate țările care au permis o imigrație masivă. Deși atât Franța, cât și Germania susțin că vor să devină mai puțin atrăgătoare pentru imigranți, politicile puse în practică nu sunt foarte potrivite.

Conform unui raport întocmit de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, citat de francetvinfo.fr, Franța cheltuiește anual 10 miliarde de euro pentru imigranți. Oricât de impresionantă ar putea părea această sumă, partidul condus de Marine Le Pen, Rassemblement national, estimează că totalul cheltuielilor se află undeva între 10 și 70 de miliarde de euro, dacă luăm în considerare toate sumele alocate.
Chiar dacă luăm de bună cifra de 10 miliarde de euro, Franța cheltuiește mult mai mult cu imigranții decât obține din munca acestora.

Statisticile arată că noii veniți produc aproximativ 4 miliarde de euro pe an. Ca să mai îndulcească pilula, ziariștii progresiști de la francetvinfo.fr nu uită să menționeze că străinii cresc consumul, ceea ce ajută economia franceză, și, în același timp, contribuie la asigurările sociale.

Din păcate, însă, generozitatea statului francez față de imigranți și urmașii lor nu a reușit să „cumpere” fidelitatea acestora. Oamenii încasează banii, dar nu văd în statul francez un binefăcător. Dimpotrivă. Cel puțin asta susține politologul Bernard Rougier. Într-o serie de interviuri acordate pentru a face publicitate noii sale cărți „Teritoriile cucerite ale islamismului”, universitarul francez susține că „în ultimii douăzeci de ani, vedem că antreprenori religioși au reușit să-și impună concepția (radicală n.r.) despre Islam în rândul populațiilor celor mai vulnerabile, cele venite din Magreb și din Africa Sub-Sahariană.”

Potrivit lui Rougier, aceste rețele extremiste, „adesea legate de focarele ideologice din Orientul Mijlociu și Magreb”, au „preluat conducerea asupra unei părți semnificative a acestei populații”. Ofensiva acestor islamiști împotriva statului francez se duce pe multiple planuri. Nu e vorba nici pe departe numai de atentatele teroriste, ci și de hainele tradiționale mahomedane afișate ostentativ sau de mâncarea halal. Tot efortul agenților extremiști se concentrează pe „ideea că societatea franceză este necredincioasă și că (musulmanii n.r.) trebuie să se elibereze de influențele sale”.

Cât privește caracterul laic al Republicii franceze, acesta este catalogat în cercurile islamiste drept „o mașină de război împotriva islamului”. Pe baza acestor constatări, concluzia lui Bernard Rougier nu poate fi decât pesimistă- „o parte semnificativă a populației (de origine străină n.r.) susține revoluția salafistă (islamistă)”.

Te-ar putea interesa și: