Informația despre cele cinci gene asociate formelor grave ale bolii apare într-un studiu publicat de revista Nature. Specialiștii britanici au sugerat și posibile tratamente pentru pacienți, în funcție de aceste gene asociate.

Cercetătorii au ajuns la aceste concluzii după ce au analizat ADN-ul unui număr de aproximativ 2.700 de pacienţi care au fost internați în secțiile de Terapie Intensivă din Marea Britanie. În baza acestei cercetări au apărut indicii asupra mecanismelor care generează simptomele grave ale bolii. Astfel, cercetătorii au indicat tratamentele care ar putea fi dezvoltate sau care există și pot fi administrate pentru a ajuta la recuperarea pacienţilor aflați în stare gravă.

Conform materialului publicat de revista Nature, studile sugerează că formele grave de COVID-19 au la bază cel puţin două mecanisme biologice. Cel dintâi ține de tipul apărării antivirale înnăscute care este foarte importantă în primele faze ale bolii. Al doilea mecanism ține de procesele inflamatorii dezvoltate de pacienți. În concluzie, echipa de cercetători, care a realizat analiza, consideră că testele clinice trebuie axate pe medicamentele care vizează aceste căi antivirale şi antiinflamatorii specifice.

„La fel ca în cazul septicemiei şi gripei, pentru COVID-19 afectarea plămânilor este provocată de propriul nostru sistem imunitar, nu de virus”, a precizat Kenneth Baillie, cercetător la Universitatea din Edinburgh.

Tratament în funcție de diferențele genetice

Diferenţe au fost descoperite în genele IFNAR2, TYK2, OAS1, DPP9 şi CCR2, iar acest lucru explică, în parte, de ce unele persoane dezvoltă forme grave de COVID-19, în timp ce altele nu sunt afectate, se arată în cercetare.

După identificarea genelor, cercetătorii au putut să aprecieze care a fost efectul tratamentelor pentru pacienți. Astfel, în opinia lor, unele variante genetice răspund unor anumite medicamente într-o manieră similară. S-a observat astfel că o diminuare a activităţii genei TYK2 protejează împotriva infectării cu SARS-CoV-2 şi că medicamente antiinflamatoare din categoria inhibitoarelor JAK produc acest efect.

Acelaşi studiu mai semnalează că o creştere a activităţii genei INFAR2 creează, cel mai probabil, protecţie în faţa noului coronavirus, întrucât ar putea imita efectul tratamentului cu interferon.