calcar robinet / sursa foto: arhiva EvZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Depunerile albe care apar pe robinete, pe capul de duș sau în jurul bateriei de la chiuvetă sunt, de cele mai multe ori, un semn al durității apei, nu o dovadă că aceasta este contaminată, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
Urmele se formează atunci când apa se evaporă, iar mineralele dizolvate rămân pe suprafețe, acumulându-se în timp. Fenomenul este frecvent în locuințe și poate oferi indicii despre compoziția apei, dar nu permite stabilirea calității acesteia doar printr-o examinare vizuală.
În apartamente, depunerile de calcar pot apărea atât în baie, cât și în bucătărie, inclusiv pe aeratoarele robinetelor, în fierbătoare și pe rezistențele aparatelor care încălzesc apa.
Aspectul lor poate ridica întrebări despre siguranța apei potabile, însă este importantă diferența dintre duritatea apei, provocată în principal de calciu și magneziu, și prezența unor substanțe nedorite, care necesită analize specifice pentru a fi identificate.
De ce apar depunerile albe pe robinete
Apa poate conține în mod natural minerale dizolvate, preluate în timpul traversării straturilor de sol și rocă. Atunci când conține cantități mai mari de calciu și magneziu, este considerată dură. În anumite condiții, în special la încălzire sau în urma evaporării, o parte dintre aceste substanțe formează depuneri solide.
Calcarul este asociat frecvent cu carbonatul de calciu. Acesta se poate acumula pe suprafețele expuse în mod repetat la apă, mai ales în jurul robinetelor, pe bateriile sanitare și în interiorul aparatelor electrocasnice.
Depunerile sunt mai vizibile în locurile în care picăturile se usucă frecvent. De aceea, o baterie pe care rămâne apă după fiecare utilizare poate căpăta rapid un aspect albicios, chiar dacă instalația funcționează normal.
Cantitatea de reziduuri depinde de compoziția apei, de temperatură, de frecvența utilizării și de modul în care sunt întreținute suprafețele.
Calcarul nu înseamnă automat apă contaminată
Una dintre cele mai importante distincții este cea dintre duritatea apei și contaminarea acesteia. Duritatea descrie în principal concentrația ionilor de calciu și magneziu. În schimb, contaminarea presupune prezența unor agenți biologici, chimici sau a altor substanțe în concentrații care pot afecta calitatea apei.
O apă dură poate respecta cerințele pentru apa potabilă, iar o apă limpede, fără miros și fără depuneri vizibile poate conține substanțe care nu pot fi detectate prin simpla observare.
robinet, calcar / sursa foto: arhiva EvZ
Prin urmare, depunerile albe nu demonstrează că apa este periculoasă pentru consum, dar nici absența lor nu garantează că aceasta este sigură. Pentru evaluarea potabilității sunt necesare informații de la furnizorul de apă și, atunci când există motive de îngrijorare, analize efectuate de laboratoare competente.
Duritatea ridicată este asociată în special cu inconveniente tehnice și de întreținere. Poate favoriza acumularea de piatră pe rezistențele aparatelor, poate reduce eficiența transferului termic și poate crește consumul de detergenți în anumite condiții.
Când depunerile devin o problemă pentru instalații
Un strat subțire de calcar pe exteriorul robinetului este, în general, o problemă de întreținere. Situația se schimbă atunci când depunerile se acumulează în componentele prin care circulă apa.
Aeratoarele robinetelor pot fi obturate parțial, ceea ce modifică jetul sau reduce debitul. Capetele de duș pot avea orificii înfundate, iar aparatele care încălzesc apa pot acumula depuneri pe componentele interne.
În timp, stratul de calcar format pe suprafețele de încălzire poate îngreuna transferul de căldură. Efectele depind de tipul aparatului, de temperatura de funcționare și de cantitatea de depuneri.
Totuși, un debit redus nu trebuie pus automat pe seama calcarului. Aeratoarele înfundate, filtrele, robineții de închidere, presiunea scăzută sau problemele instalației pot produce simptome asemănătoare.
Dacă apa curge brusc mai slab în mai multe puncte ale apartamentului, dacă apar particule neobișnuite sau dacă se schimbă persistent culoarea ori mirosul apei, este indicată verificarea instalației și, după caz, contactarea furnizorului.
Cum pot fi îndepărtate depunerile și prevenite acumulările
âPentru urmele superficiale de calcar, curățarea regulată și ștergerea bateriei după utilizare pot limita acumularea mineralelor. Produsele anticalcar sau soluțiile pe bază de acid citric pot fi utile, dacă sunt compatibile cu materialul și finisajul robinetului.
Oțetul nu trebuie aplicat fără verificarea instrucțiunilor producătorului, deoarece acizii pot deteriora anumite finisaje, pietre naturale sau componente sensibile. Produsele de curățare nu trebuie amestecate, în special cu înălbitori pe bază de clor.
Dacă depunerile reapar rapid și afectează aparatele, duritatea apei poate fi măsurată cu un test adecvat sau printr-o analiză de laborator. În funcție de rezultat și de nevoile locuinței, se poate lua în calcul un sistem de dedurizare. Acesta nu este însă un substitut pentru verificarea potabilității și nu elimină automat toți contaminanții.
Aspectul depunerilor poate fi un indiciu despre mineralele din apă, însă nu reprezintă un test de siguranță. Pentru o evaluare corectă, contează datele furnizorului, eventualele modificări ale apei și rezultatele analizelor relevante.
Recomandările noastre
