„Va fi necesar ca sancțiunile împotriva Rusiei să fie prelungite” la summitul de joi, a declarat presei Angela Merkel, în marja discuțiilor de la Berlin cu Francois Hollande, în contextul în care anumite țări europene critică eficiența și costul economic al acestor măsuri. „Atât timp cât nu vor exista eforturi, nu vor exista progrese, și cât vor exista în continuare aceleași blocaje, în calitate de președinte sunt în favoarea prelungirii acestor sancțiuni”, a spus, la rândul său, François Hollande.

Mesajul este consistent cu abordarea principială a UE potrivit căreia ridicarea sancțiunilor e posibilă odată ce s-au făcut pași importanți în direcția soluționării situației din Estul Ucrainei, situația anexării Crimeii rămânând în subsidiar, dar și ea subiect al sancțiunilor UE în alt ciclu. „Trebuie să facem în continuare astfel încât să fie aplicate acordurile de la Minsk”, menite a pune capăt conflictului în estul Ucrainei între forțele loialiste și „rebelii proruși”(referire ce include trupele separatiste, voluntarii ruși și trupele regulate neasumate ruse), a adăugat președintele Franței, precizând că, dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci trebuie continuat sistemul de sancțiuni, „chiar dacă aceasta nu este formula care trebuie să fie permanentă”.

Este adevărat că la nivel european există o dezbatere privind nevoia ca orice prelungire a sancțiunilor să fie discutată în Consiliu și să reclame un vot prin consens al tuturor statelor, unele dintre acestea dorind ridicarea sancțiunilor, în vigoare acum până la 31 ianuarie 2017. Italia este campionul solicitărilor de ridicare a sancțiunilor.

Nu e mai puțin adevărat că ultima perioadă a creat noi așteptări pentru UE și de la Kiev, așteptări care se deschid la două niveluri: reforme economice și politice, cu preeminență în sistemul judiciar și combaterea corupției, și adoptarea prevederilor acordului de la Minsk ce revin părții ucrainene. Până la acest moment, evaluarea europeană a aplicării Acordului de Asociere UE-Ucraina e mai degrabă pozitivă, s-au făcut mulți pași înainte și reforme importante, chiar dacă actul în sine nu a fost ratificat de Olanda, acolo unde un referendum consultativ a respins documentul. În timp ce guvernul olandez caută soluții de încheiere a blocajului, Ucraina este presată de UE spre a face reformele depline și relevante pe temele cele mai stringente pentru economie și pentru populație.

În al doilea rând, crește presiunea asupra Kievului pentru a îndeplini partea sa de responsabilități și angajamente aferente Acordului de la Minsk. Ieșirea de până la această oră a ministrului de Externe, Pavlo Klimkin, a constat în tentativa de a introduce o foaie de parcurs în care prevederile de securitate și umanitare – ce revin separatiștilor și părții ruse – să preceadă ca secvență elementele de natură politică. Astfel, ar urma ca să avem de a face mai întâi cu schimbul de prizonieri, să asistăm la dezarmare și retragerea tuturor categoriilor de trupe și tehnică militară, la predarea controlului frontierei dintre Rusia și Ucraina către autoritățile legitime de la Kiev înainte ca Ucraina să accepte organizarea alegerilor în zonele separatiste care ar valida într-o formă autoritățile separatiste.

Blocajul e total la nivelul formatului Normandia, deoarece părțile nu reușesc să convină nici măcar încetarea focului și retragerea categoriilor de armament grele, eventual prezența unei forțe de monitorizare înarmată OSCE, dacă nu una de interpunere, darămite să accepte una din variantele de deblocare a procesului care ar însemna fie dispariția separatismului dacă Rusia retragere tehnica și trupele regulate, de pretinși voluntari și separatiști, fie pierderea deplină a controlului Kievului față de o parte a țării. Opțiuni imposibile ambelor părți.

Cea mai probabilă situație este încremenirea subiectului într-un pat, sau șah etern, ca în cazul Nagorno Karabakh, cu reprize și episoade de reîncălzire a luptelor din timp în timp. Nici Kievul nu poate elibera teritoriul național, nici Rusia nu poate să abandoneze teritoriul câștigat sau să-l paseze spre administrare unor autorități locale, căci altfel riscă implozia republicilor populare Donetsk și Luhansk, cum a denumit Moscova teritoriile ocupate ca rezultat al agresiunii militare ruse din Estul Ucrainei. Vom vedea însă, în noile condiții, cât mai durează răbdarea europenilor sau de unde apare înțelegerea deplină și susținerea completă a Ucrainei.