De la mănăstire la front. Femeia care a îmbrăcat rasa monahală și uniforma de ofițer al Armatei Române

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Când vine vorba de femei-ofițer, la începuturile prezenței lor în Armata Română, primul nume care le vine tuturor în minte este cel al Cătălinei Toderoiu (Ecaterinei Teodoroiu). Numele sublocotenentului Marina Hociotă este relativ puțin cunoscut.

Marina Hociotă - primii ani

Marina Hociotă s-a născut în Săliștea Sibiului, în Ardeal, pe atunci sub control austro-ungar. Familia sa era o familie de ciobani. Data nașterii sale a fost 19 august 1896. Tatăl ei s-a ocupat de educația ei și a învățat-o să poată călări caii. La 12 ani, Marina a rămas orfană. Legile Apponyi au introdus din 1907, obligativitatea de a se preda în maghiară chiar și în școlile românești.  În 1910, când avea 14 ani,Marina a trecut Carpații și s-a stabilit ca soră la Mânăstirea Văratec, sub ascultarea maicii Melania Cruțiu, care îu era mătușă.

Marina Hociotă - între chemarea lui Dumnezeu și chemarea Patriei

Când a împlinit 18 ani, în 1914, Marina Hociotă a fost tunsă în monahism și a îmbrăcat rasa de monahie, sub numele de maica Mina. România nu a intrat în 1914 în Marele Război, a fost în neutralitate până în august 1916. Totuși, autoritățile începuseră să se pregătească, inclusiv pe partea de pregătire a unor surori medicale. Când cursurile pentru asistente medicale au ajuns și la Mânăstirea Văratec, maica Mina oferindu-se voluntară.

Mobilizarea generală s-a făcut în mai 1916, iar maica Mina a fost repartizată la Tecuci, la un centru regional medical. Remarcându-se prin spirit organizatoric și patriotism, maica Mina a fost propusă pentru a fi încadrată ca sublocotenent, îmbrăcând uniforma militară. În august 1916, România intrase în Ardeal, dar în noiembrie-decembrie 1916, Oltenia și Muntenia au fost ocupate, inclusiv Capitala, București. Frontul s-a stabilizat în Moldova. Sublocotenentul Marina Hociotă a fost repartizată pe frontul de la Mărășești.

Prințul Harry, ridiculizat de presa britanică pentru „lecțiile de politică externă”

SUA ar fi recuperat patru specii de viață extraterestră, susține un fost cercetător finanțat de CIA

Luptele de la Mărășești  - rana la șold care o putea lăsa fără piciorul stâng

Marina Hociotă a fost în prima linie, coordonând evacuarea răniților cu furgoane spre trenurile sanitare. A fost rănită grav la șoldul stâng în vara lui 1917, fiind salvată cu greu de colectivul condus de faimosul medic Dimitrie Gerota. Superiorii săi i-au propus să rămână la Spitalul 271 din Iași. Deși dorea să revină pe front, a fost convinsă de profesorul Gerota care i-a spus că, teoretic, moartea ei nu va fi plânsă de nimeni, venind dintr-o mânăstire. A rămas să lupte cu tifosul, iar în 1918, a fost decorată cu decorația ”Crucea Comemorativă”.

Perioada interbelică, Al Doilea Război Mondial și ultimii ani din viață

Maica Mina Hociotă a cerut, după moartea mătușii sale, să aibă mânăstirea de metanie la Nămăești Argeș. A urmat un curs pentru surori de caritate. În 1941, maica Mina avea 45 de ani. A fost mobilizată la Spitalul Câmpulung Muscel unde și-a îndeplinit misiunea. În 1968, la 50 de ani de la Marea Unire, a fost decorată cu „Virtutea Ostășească, Clasa I”, la Mausoleul de la Mărășești.

Maica Mina Hociotă a decedat la data de 9 iulie 1977, la Mânăstirea Nămăești-Argeș. Avea  aproape 81 de ani. A luptat de la 20 de ani până 22 ani și apoi de la 45 până la 49 ani pe frontul a două războaie mondiale devastatoare.