De ce dansăm mai mult când ne e mai greu din punct de vedere financiar

În perioadele în care venitul oamenilor scade, cantitatea de muzică pe care o consumă și suma de bani cheltuită pe aceasta cresc. (sursă foto: musicbusinessworldwide.com)

De fiecare dată când societatea traversează episoade de instabilitate economică, ringul de dans se transformă într-un loc de evadare. Muzica capătă funcția unui adăpost emoțional în fața presiunilor financiare, devenind totodată o expresie a rezilienței și a rezistenței culturale. Recesiunile nu se limitează la a influența bugetele și comportamentele de consum, ci ajung să modeleze preferințele muzicale, tematicile lirice și traiectoria de succes a unor artiști.

Muzica house, de exemplu, cu ritmul ei constant, repetitiv, dar hipnotic, capătă o nouă relevanță pentru oameni. Concept muzical inițiat în anii ’80 în Chicago, Statele Unite, într-un context marcat de marginalizare socială, șomaj și urbanism post-industrial, house-ul nu a fost doar un gen muzical, ci era interpretat ca un manifest colectiv al comunității afectate de crize.

În mod paradoxal, tocmai în vremurile de recesiune, cluburile se umplu, festivalurile pulsează, iar muzica electronică, și în special house-ul, redevine o formă de evadare, solidaritate și expresie a libertății personale.

Există o corelație vizibilă între ciclurile economice și valurile de popularitate ale house-ului. Criza economică din 2008 a coincis cu o explozie a muzicii electronice în mainstream, odată cu ascensiunea globală a mișcării EDM (Electronic Dance Music).

Criza naște ritmuri 

Conor O'Brien, un inginer muzical și scriitor independent care lucrează în Londra și New York, scria într-un material din 2009 pentru platforma „Sound on Sound” că istoria arată foarte clar că muzica a avut întotdeauna o relație foarte bună cu recesiunea.

„Multe dintre mișcările majore din muzica britanică s-au născut în perioade de șomaj ridicat și criză economică. Când punk-ul a luat naștere în Londra anilor '70, Marea Britanie se recupera după revoltele sindicale și o inflație de 20%.

După concertul Sex Pistols în 1976, Manchester a îmbrățișat această revoltă socială cu brațele deschise, iar nume influente precum Buzzcocks, Joy Division și, mai târziu, The Smiths au apărut din zone care se afundau într-un val de șomaj”, a scris Conor O'Brien.

Apoi, el amintește de ceea ce s-a întâmplat în State, la începutul anilor '80, când Chicago house și Detroit techno au apărut din clădirile abandonate ale orașelor aflate în declin.

„În momente de criză economică, e în instinctul oamenilor să renunțe la bunurile de consum și la cheltuielile extravagante și să fie mai înclinați să se îndrepte către artă ca sursă de divertisment ieftin”, a mai precizat O'Brien în materialul său din 2009.

„DJ, blow my speakers up”

Conform unei analize prezentate pe platforma „The Catalyst”, în 2008, industria muzicală a înregistrat o creștere de 10,5% a vânzărilor de unități și o creștere de 27% a vânzărilor de piese digitale. Mai aproape de prezent, în prima jumătate a anului 2024, veniturile industriei au crescut cu 4% față de anii precedenți.

Chiar și în perioadele în care venitul oamenilor scade, cantitatea de muzică pe care o consumă și suma de bani cheltuită pe aceasta cresc. Acest pop electronic escapist și optimist pare să cunoască întotdeauna o renaștere în perioadele de dificultăți economice.

De exemplu, muzica pop de la sfârșitul anilor 2000 și începutul anilor 2010 vorbește în mare parte despre a duce o viață fără griji, a trăi clipa și a lăsa grijile în urmă. O glorificare a culturii petrecerilor, un escapism pop care ȋncurajează ascultătorii să se distreze astăzi și acum și să uite de dificultățile financiare care îi așteaptă mâine.

„Don’t stop, make it pop / DJ, blow my speakers up / Tonight, I’mma fight / ’Til we see the sunlight”, ȋndeamnă unul dintre hiturile anului 2009, „Tik Tok”, a cântăreței Ke$ha.

Recesiunea ne duce pe ringul de dans

Pe platforma „Medium” există chiar o analiză a recesiunilor economice din deceniile recente și până în prezent în care s-a verificat legătura dintre criza financiară, ritmurile muzicale și versurile celor mai populare piese. Iar aceasta arată în felul următor:

• Recesiunea din 1969 – 1970: o recesiune ușoară, asociată cu eforturile de a începe reducerea deficitului bugetar cauzat de războiul din Vietnam, coincide cu începuturile glam rock-ului. Rockul devine escapist și teatral, cu artiști precum David Bowie, T. Rex, Queen, Kiss și Alice Cooper. Nu este chiar pop, dar mișcarea rock din deceniul anterior începe să devină mai pop.
• Recesiunea din 1973 – 1975: o recesiune majoră, cunoscută și sub numele de recesiunea crizei petrolului, cauzată în principal de embargoul petrolier din 1973. În această perioadă, muzica disco a devenit foarte populară, piesele sunt unele dansante și optimiste. În „Saturday Night Fever”, de exemplu, un film musical american lansat în 1977, este descrisă starea de spirit a epocii. Tony, personajul principal, este blocat la un job fără viitor, dar tot ce îi pasă este să iasă în oraș și să arate bine pe ringul de dans.
• Recesiunea din 1990 – 1991: O recesiune ușoară, cunoscută și sub numele de „Recesiunea Războiului din Golf”, care a coincis cu primul Război din Golf și creșterea prețurilor petrolului, dar care a fost legată și de criza economiilor și împrumuturilor. În această perioadă, dance pop-ul rămâne popular cu artiști precum Madonna și Janet Jackson care predominau în topurile muzicale.
• Recesiunea din 2001: O recesiune ușoară, cunoscută în sub numele de „Recesiunea Dot-Com”, cauzată de spargerea bulei bursiere din sectorul tehnologic, agravată apoi și de atacurile din 11 septembrie. Pe partea muzicală, începutul anilor 2000 a reprezentat un adevărat boom al pop-ului, cu apariția unor artiști emblematici precum Britney Spears, NSYNC, Christina Aguilera și Backstreet Boys.
• Recesiunea din 2007 – 2009: O recesiune majoră, cunoscută universal sub numele de „Marea Recesiune” sau „Criza Financiară Globală”, ce a fost declanșată de prăbușirea bulei imobiliare din SUA și de eșecurile sectorului financiar. În esență, ceea ce înțelegem prin „recesiune pop” este exact această perioadă, în care Rihanna, Lady Gaga și The Black Eyed Peas au lansat zeci de imnuri pop dance. Majoritatea artiștilor pop din această perioadă și-au construit întreaga personalitate în jurul culturii petrecerilor și escapismului prin viața de noapte. Mentalitatea YOLO (You Only Live Once – Trăiești o singură dată), popularizată în aceeași perioadă, reflectă exact acest tip de escapism. Oamenii sunt sătui de luptele lor și vor doar să se distreze astăzi.
• Recesiunea din 2020: A fost o recesiune majoră cauzată de pandemia Covid-19 și de închiderea economiei. S-a simțit atunci, la nivelul industriei muzicale, un sentiment de nostalgie pentru genurile din trecut. Artiști cum ar fi Dua Lipa și The Weeknd au readus la viață elemente ale muzicii disco. Chappell Roan lansează primul său album hyperpop în 2023, iar Charli xcx creează fenomenul „Brat Summer” în 2024. În cele din urmă, în ianuarie 2025, Lady Gaga lansează hitul pop-techno „Abracadabra”. Și acum știm cu siguranță că ne așteaptă o recesiune.

Muzica, în aceste contexte, nu este doar sunet. Este o formă de rezistență, de terapie colectivă și, poate, unul dintre cele mai instinctive moduri prin care oamenii aleg să nu se lase copleșiți. Când economia se clatină, boxele se aud din ce în ce mai tare.