Competiție de alergat. Sursa foto: Pixabay
Atleții aleargă în sens antiorar, fiind o practică veche de mii de ani, prezentă în Grecia și Roma Antică. Deși au existat excepții, precum la Oxford și Cambridge, când se alerga în sens orar până în anii 1940, acest sens a devenit norma.
Ipoteze despre originea sensului antiorar
Există o legendă care explică originea acestei tradiții. În Roma Antică, cursele de care de la Circus Maximus se desfășurau inițial în sensul acelor de ceasornic. Totuși, după ce un conducător de car l-a lovit din greșeală pe împăratul Nero cu biciul, acesta a fost executat pe loc. Din acel moment, cursele au fost organizate în sens invers, adică antiorar. Deși decizia a fost, cel mai probabil, arbitrară, ea s-a transformat treptat într-o tradiție.
Totuși, această explicație nu este acceptată de toată lumea. Există teorii mai speculative, potrivit cărora direcția antiorară ar fi influențată de efectul Coriolis, o forță generată de rotația Pământului. Conform acestor ipoteze, alergătorii din emisfera nordică ar avea un ușor avantaj dacă aleargă în sens antiorar, ceea ce le-ar permite să obțină timpi mai buni.
Cu toate acestea, dovezile care susțin această teorie sunt aproape inexistente. Potrivit IFL Science, sportivii din emisfera sudică au obținut performanțe notabile alergând tot în sens antiorar.
Alergat stadion. Sursa foto: Pixabay
Explicații pentru direcția antiorară
O explicație mai plauzibilă se leagă de predominanța piciorului drept. Majoritatea oamenilor sunt dreptaci, inclusiv la nivelul picioarelor, și folosesc mai eficient piciorul drept, ceea ce favorizează alergarea în sens antiorar.
Studii susțin această tendință naturală: într-un experiment cu 13 adulți, peste 80% au ales instinctiv să alerge în sens antiorar într-un spațiu perfect simetric, indiferent de poziția inițială sau direcția privirii.
Există o teorie legată de estetică care sugerează că, pentru public, un sportiv care aleargă de la stânga la dreapta pe linia de finiș este mai plăcut din punct de vedere vizual, în special în culturile unde citim de la stânga la dreapta.
