Crin Antonescu, candidatul comun al coaliției de guvernare la alegerile prezidențiale, a explicat de ce a intrat în politică. El a spus că s-a băgat în politică de rușine și că n-a vrut să rămână mult. Acesta a declarat că aștepta cu nerăbdare să i se termine primul mandat.

Abia așteta să se termine primul mandat

„Nu am intrat în politică cu gândul să rămân mult, nu am intrat cu gândul că aș putea fi măcar parlamentar. Când am venit la primul mandat, abia așteptam să se termine. Politica te duce de pe o zi pe alta dacă nu te hotărăști, la un moment dat, să spui stop.

Am avut o tentativă și am fost foarte aproape de a renunța la politică imediat după 1996, după ce Emil Constantinescu și Convenția Democratică au câștigat. Am spus: 'bine, în fond, lucrul pentru care am intrat în politică, fără să mă tragă foarte tare sufletul, s-a împlinit.

S-a petrecut rotația democratică în România, am scăpat de comuniști, cum vorbeam noi atunci. Aș putea să mă întorc la ale mele'. Ale mele, care erau altele. Începusem un doctorat, în fine”, a spus Antonescu.

Pe Crin Antonescu nu l-a interesat niciodată politca

Antonescu a mai spus că nu l-a interesat niciodată cu adevărat politica sau o anume funcție.

„Niciodată nu mi-am imaginat chiar făcând politică și nu m-a interesat, nu mi-am dorit să ajung pe o anume funcție, oricât de sus. Faptul că voi activa într-un birou din Casa Poporului, enorm, disproporționat, conceput poate chiar pentru Ceaușescu, nu mi-l puteam imagina când făceam naveta pe șoselele patriei, cum spuneți, când eram profesor la țară. Eram foarte fericit atunci, chiar făcând naveta. Dar cele petrecute cu politica, parcursul, onorurile, nu mi le-am imaginat niciodată“, a mărturisit politicianul în emisiunea lui Denise Rifai.

Candidatul la prezidențiale a mai spus că a intrat în politică de rușine pentru că a simțit că trebuie să facă ceva după Revoluție. Antonescu a declarat că l-a marcat și o discuție pe care a avut-o cu un liberal fruntaș, Nicu Stănescu.

De ce a intrat în politică, de fapt

„Am intrat în politică pentru că, în 1990, am avut un... de rușine, ca să spun pe scurt. Am simțit atunci că oamenii care au murit la Timișoara, la București, au murit și pentru că noi, toți ceilalți, nu am făcut nimic.

De rușine, pentru că i-am spus unui om liberal fruntaș, Nicu Stănescu, Dumnezeu să-l ierte, care era un bătrân liberal și îndemna oamenii să se înscrie, iar eu i-am răspuns, în mod stupid, că sunt prea tânăr. S-a uitat la mine, m-a întrebat câți ani am, și-am zis că am aproape 30. Mi-a zis să plec din fața lui, că îi pierd timpul; el, la vârsta aia, era de patru ani în pușcărie, fusese luptător în Munții Făgăraș.

Și atunci am început. Nu cu gândul să devin deputat. Eram profesor, împreună cu alți tineri am înființat organizația PNL din Tulcea și apoi lucrurile au început să curgă“, a rememorat Crin Antonescu începutul carierei sale politice.