Social
Dan Bunescu lansează acuzații de fals intelectual și subminarea industriei de apărare în programul strategic SAFE
sursa: Facebook
Din cuprinsul articolului
O analiză critică de o duritate fără precedent, publicată recent de Dan Bunescu, analist specializat în achiziții de apărare (Defence Procurement Analyst), pune sub semnul întrebării integritatea programului european de înzestrare SAFE.
Bunescu susține că înlocuirea conceptului legal de „offset” (care presupune transfer de tehnologie și investiții pentru export) cu termenul vag de „localizare” reprezintă o lovitură fatală dată industriei autohtone de profil și o metodă prin care opinia publică și instituțiile de securitate, precum CSAT, sunt dezinformate sistematic.
Analistul îi vizează direct pe liderii politici ai momentului — premierul Ilie Bolojan, secretarul de stat Jurca, parlamentarul Irineu Darău și ministrul Radu Miruță — pe care îi acuză de prezentarea unor cifre „fantasmagorice” privind producția națională a echipamentelor militare achiziționate.
Bunescu argumentează că evaluările de „localizare” puse pe masa comisiilor parlamentare sunt nu doar nerealiste, ci reprezintă o încălcare a legislației penale prin furnizarea de informații false.
Argumentele tehnice împotriva „procentelor de localizare” la transportoarele Piranha și camioanele IVECO
Primul punct al demontării tehnice realizate de Dan Bunescu vizează transportorul blindat Piranha.
Analistul contestă vehement afirmația conform căreia acest vehicul ar fi fabricat integral în România. Acesta subliniază că elementele vitale ale blindatului — grupul propulsor, motorul, cutia de transmisie, echipamentele electrice și hidraulice, precum și sistemele de conducere a focului — provin exclusiv din import.
„Cum se poate afirma că este 100% fabricat în România, când grupul propulsor nu este fabricat aici? Cu mare dărnicie, putem vorbi de un 20% la corpul transportorului și un 30% la turelă”, afirmă Bunescu.
O situație similară este raportată și în cazul camioanelor IVECO (IDV), unde procentul oficial de localizare de peste 60% este catalogat drept „penal”.
Analistul sugerează că realitatea tehnică nu permite o valoare mai mare de 10%, aducând în discuție și anomalii economice ale unor subcontractori locali din siajul politic, care raportează cifre de afaceri disproporționate față de numărul de angajați și capacitatea de producție reală.
Mitul fabricării elicopterelor H225M și al blindatelor Lynx pe teritoriul național
Dan Bunescu, care a activat timp de 11 ani în industria aeronautică la Brașov, aduce clarificări tehnice privind promisiunea fabricării a 100% din lotul de elicoptere H225M începând cu anul 2030.
Acesta explică faptul că manopera complexă reprezintă doar o fracțiune din prețul final, restul fiind constituit din componente de înaltă tehnologie (pale principale, avionică, sisteme hidraulice) care vor fi în continuare importate.
Analistul estimează că valoarea reală adăugată în România nu va depăși 10% din contract, restul fiind cheltuieli de operare și amortismente.
Aceeași logică este aplicată și în cazul mașinii de luptă a infanteriei Lynx (KF41).
Bunescu susține că procentul de 40% localizare raportat oficial este o „aberatție” economică.
„Oamenii ăștia nu au lucrat într-o fabrică. Nu se fabrică în România nici măcar tabla specială de oțel. Verdictul meu: între 8 și 12% localizare reală”, punctează acesta, ridicând totodată semne de întrebare cu privire la dotarea acestor vehicule cu sisteme de protecție activă (APS).
Critici severe privind mentenanța sistemelor IRIS-T și absența offsetului la rachetele NSM
Analiza se încheie cu o critică acidă la adresa gestionării sistemelor de rachete IRIS-T și NSM.
În cazul rachetelor de coastă NSM, Bunescu notează dispariția clauzelor de offset, ceea ce anulează șansa României de a dezvolta capacități de producție proprii, limitând „localizarea” la elemente logistice minore, precum canistrele de transport ce ar putea fi importate chiar și din Australia.
Cel mai grav semnal de alarmă este tras însă în privința sistemului antiaerian IRIS-T, unde oficialii au raportat o capacitate de mentenanță de 100% în România.
Analistul consideră această cifră o dovadă de incompetență tehnică sau rea-credință, argumentând că România nu deține infrastructura necesară pentru a repara componentele electronice și hidraulice complexe ale acestui sistem.
În viziunea lui Dan Bunescu, „mentenanța locală” se va rezuma la demontarea pieselor defecte și trimiterea lor către producătorul german Diehl, la costuri exorbitante pentru bugetul de stat, fără un transfer real de expertiză către specialiștii români.
