Crăciunul de altădată. Grup de copii cântând colindele tradiționale. Sursa foto: Freepik.com
Din cuprinsul articolului
Republica Moldova. În perioada sovietică sărbătoarea de Crăciun, ca toate sărbătorile religioase, era interzisă, fiind considerate „rămăşiţe ale trecutului”.
Funcţionarii publici riscau să-şi piardă slujba dacă erau prinşi că merg la biserică, îşi botează copiii, se cunună religios sau sărbătoresc Crăciunul şi Paştele.
Pentru membrii Partidului Comunist era şi mai strict. Erau exmatriculaţi din partid şi li se punea cruce pe carieră.
La fel riscau şi tinerii, dacă mergeau la biserică, cu colinda de Crăciun sau cu uratul de Sfântul Vasile. Tinerii erau excluşi din comsomol, fapt care le închidea calea la studii superioare.
Cu toate acestea basarabenii sărbătoreau Crăciunul şi alte sărbători religioase, cu respectarea tradiţiilor.
Crăciunul, sărbătorit pe stil vechi
În perioada sovietică basarabenii sărbătoreau Crăciunul pe 7 ianuarie. Aproape că nu erau localităţi în fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, în care Crăciunul să fie sărbătorit pe 25 de decembrie. Mulţi basarabeni nici nu ştiau că Crăciunul se sărbătoreşte pe stil nou la 25 decembrie.
Ziua de 7 ianuarie era lucrătoare. Şi nu era nici o scăpare pentru funcţionari sau muncitorii de la fabrici şi uzine. La sate era mai simplu. Majoritatea locuitorilor munceau în colhoz, la munci agricole. Iar în perioada de iarnă nu prea aveau de lucru. Elevii profitau că la 7 ianuarie se aflau în vacanţa de iarnă, iar la studenţi începea perioada sesiunii.
De Crăciun rar cine mergea la biserică. Motivul era că în majoritatea localităţilor bisericile erau închise. Câte o biserica sau două funcţionau în centrele raionale. În perioada sovietică majoritatea locuitorilor de la sate nu dispuneau de transport propriu, iar transportul public circula rar şi era foarte aglomerat.
Mese copioase de Crăciun
O caracteristică a perioadei sovietice era deficitul. Aşa că toate bucatele servite pe masa de Crăciun erau pregătite doar în condiţii de casă.
La finele anilor 60 nivelul de trai al oamenilor de sate, unde era concentrată cea mai mare parte a populaţiei băştinaşe, oraşele fiind ocupate de „eliberatori”, se ridicase.
Obişnuiţi cu munca, moldovenii de la sate aveau propriile gospodării, animale domestice pe lângă casă. Astfel, aproape în fiecare gospodărie înainte de Crăciun se tăia un porc. O tradiţie era şi mai rămâne încă ca rudele şi vecinii să le ducă carne celor care nu au reuşit să crească un porc de Crăciun.
Din carne şi măruntaie, se preparau cârnaţi, tobă, mezeluri, piftie. Slnina era separată, sărată şi pusă la borcan în beci.
În localităţile rurale nu toţi gospodarii aveau frigider. Congelatoare aproape că nu existau. Astfel, gospodinele aveau metodele lor pentru a păstra carnea. O parte se topea la jumări, care erau păsttrate în untură. Carnea pentru supe era păstrată în apă sărată – sărămură. Ce-i drept, înainte de a fi pregătită supa, carnea din sărămură trebuia să stea în apă rece câteva ore.
De Crăciun gospodinele coceau pâine, colaci, cozonaci, învârtite cu nuci sau cu brânză de oi. Un colăcel micuţ, numit crăciunel, se agăţa pe perete, lângă icoană. Se scotea de acolo tocmai primăvara, se muia în apă şi era dat la vite să-l mănânce. Se credea că astfel vacile vor da mai mult lapte.
Tradiţional, prima masă de Crăciun în familie consta din mămăligă, brânză de oi, piftie din picior de porc şi friptură. Nu lipsea nici izvarul din vin rogu, care era pregătit de obicei de capul familiei.
Colindele
Colindele de Crăciun nu au dispărut în perioada de ocupaţie sovietică. De dimineaţă, în sate se auzeau colinde interpretate de copii. Aceştia cutreierau satul, bătând de la o poartă la alta. Fiind „remuneraţi” pe măsură – covrigi, mere, nuci şi bomboane.
Seara, după ce se lăsa întunericul, venea rândul celor mai mari. Seara colindătorilor li se dădeau colaci şi bani.
Erau evitate de colindători gospodăriile secretarului de partid, a preşedintelui de colhoz, secretarului sovietului sătesc şi ale profesorilor.
Tradiţiile
O tradiţie, respectată de Crăciun până în prezent, era să se meargă în ospeţie. Cei care aveau familiile lor, mergeau în ospeţiei la părinţi. Era obligtoriu ca finii să vină de Crăciun la naşii de cununie.
În ospeţie se megea cu colaci, un prosop şi vin. Înainte de plecare, oaspeţii şi gazdele cântau o colindă, la masa de sărbătoare. După care primeau colaci şi bani.
Petrecerile de Crăciun durau trei zile.
