Infarct / sursa foto: dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
Evaluarea riscului cardiovascular la pacienți a fost, timp de zeci de ani, concentrată în principal pe măsurarea colesterolului LDL, denumit frecvent „colesterolul rău”.
În ultimele decenii însă, cercetările științifice au evidențiat rolul inflamației cronice de intensitate scăzută în dezvoltarea bolilor cardiace, iar un marker al inflamației – proteina C‑reactivă (CRP) – pare să ofere informații mai relevante în estimarea riscului de infarct miocardic și accident vascular cerebral comparativ cu nivelul LDL‑ colesterolului.
Rolul proteinei C‑reactive în predicția riscului cardiovascular
Proteina C‑reactivă este o proteină produsă de ficat ca răspuns la inflamație în organism. Testele de sensibilitate ridicată pentru CRP (hs‑CRP) detectează niveluri mici de inflamație care nu sunt observabile prin teste standard și pot semnala procese inflamatorii asociate aterosclerozei, boala în care arterele se îngroașă din cauza acumulării de plăci.
Studiile epidemiologice arată că nivelurile ridicate de CRP sunt asociate cu un risc mai mare de evenimente cardiovasculare, independent de nivelurile LDL‑ colesterolului.
De exemplu, într‑un studiu care a urmărit 27 939 de femei pe o perioadă de 30 de ani, persoanele cu cele mai ridicate niveluri de CRP aveau un risc asociat pentru boli de inimă cu 70% mai mare, în timp ce LDL‑ colesterolul crescut era asociat cu un risc cu 36% mai mare comparativ cu cei cu valori scăzute ale acestor markeri.
Dovezi științifice privind predicția inflamației față de LDL
Mai multe analize clinice și meta‑studii recente au comparat capacitatea predictorului hs‑CRP cu cea a LDL‑ colesterolului. O analiză publicată în revista Lancet, care a inclus date de la peste 30 000 de pacienți, a concluzionat că hs‑CRP prezice mai bine evenimentele cardiovasculare majore, decesele cardiovasculare și mortalitatea generală decât nivelurile de LDL‑ colesterol la pacienții aflați deja sub tratament cu statine.
Alte cercetări sugerează că inflamația cronică și colesterolul acționează prin mecanisme diferite în ateroscleroză, iar cei doi factori pot defini grupuri separate de risc, ceea ce susține utilitatea includerii hs‑CRP în evaluările de risc pe lângă LDL.
Mecanisme biologice ale inflamației în boala cardiovasculară
Procesul care leagă inflamația de bolile de inimă implică mai mulți pași biologici. Inflamația cronică, reflectată de nivelurile crescute de CRP, contribuie la disfuncția endotelială, la acumularea de celule imune și la formarea plăcilor aterosclerotice în pereții vaselor de sânge.
Această inflamare poate face plăcile mai instabile și predispuse la ruptură, ceea ce duce la formarea de cheaguri de sânge care pot bloca vasele coronariene sau cerebrale și pot provoca infarct sau accidente vasculare.
Analiză de sânge. Sursa foto: Freepik
Deși LDL‑ colesterolul este implicat în depunerea de grăsimi în pereții arterelor, markerii inflamatori oferă o imagine a activității inflamatorii care contribuie la progresia aterosclerozei.
Implicarea markerilor inflamatori în practica clinică
Pe baza dovezilor științifice, unele ghiduri clinice au început să recunoască utilitatea testelor hs‑CRP în evaluarea riscului cardiovascular. Testul de hs‑CRP poate fi efectuat printr‑o simplă analiză de sânge și poate indica niveluri de inflamație care nu sunt neapărat corelate direct cu nivelurile de colesterol.
Rezultatele hs‑CRP sunt de obicei interpretate astfel: un nivel mai mic de 1 mg/L indică risc mai scăzut de boli de inimă, nivelurile între 1 și 3 mg/L indică risc moderat, iar valori peste 3 mg/L sugerează un risc mai ridicat.
Combinarea markerilor pentru o evaluare mai completă
Deși proteina C‑reactivă oferă informații importante despre inflamație, specialiștii subliniază că evaluarea riscului cardiovascular este optimă atunci când include mai mulți markeri biologici.
Nivelurile de LDL‑ colesterol rămân relevante, iar alte teste precum măsurarea apolipoproteinei B sau a lipoproteinei(a) pot completa evaluarea riscului, oferind o imagine mai detaliată a profilului lipidic și inflamator al unui pacient.
