Cum a apărut astrologia, de fapt. Istoria fascinantă a citirii cerului

Astrologie. Sursa foto: PIRO/ Pixabay

Astrologia este astăzi asociată în special cu horoscopul zilnic sau cu interpretările legate de zodii. În realitate, originea acestei practici este mult mai veche și mai complexă. Primele forme de astrologie au apărut în urmă cu peste patru mii de ani, atunci când civilizațiile antice au început să observe cerul și să încerce să înțeleagă legătura dintre mișcarea astrelor și evenimentele de pe Pământ, potrivit britannica.

Cum a apărut astrologia

Istoricii consideră că astrologia a apărut în Mesopotamia, în zona unde se află astăzi Irakul, în jurul anului 2000 î.Hr. Civilizațiile sumeriană și babiloniană au fost printre primele care au studiat în mod sistematic mișcarea stelelor, a planetelor și a Lunii.

Pentru oamenii din acea perioadă, cerul era considerat un loc sacru. Ei credeau că zeii transmit mesaje prin fenomenele astronomice, iar aceste semne puteau prevesti evenimente importante, precum războaie, recolte bune sau dezastre naturale.

Preoții și astronomii din Babilon au început să noteze pozițiile planetelor și eclipsele în tăblițe de lut. Unele dintre aceste înregistrări au fost descoperite de arheologi și arată cât de atent urmăreau anticii cerul.

În Babilon, astrologia era folosită mai ales pentru a prezice evenimente care priveau statul și conducătorii. Regii consultau astrologii înainte de decizii importante, precum declanșarea unui război sau construirea unui oraș. În acea perioadă nu exista încă ideea de horoscop personal, așa cum o cunoaștem astăzi. Interpretările se refereau mai ales la întreaga societate.

Babilonienii au fost și cei care au împărțit cerul în 12 secțiuni, ceea ce a stat la baza sistemului zodiacal. Fiecare zonă era asociată cu o constelație, iar aceste constelații au devenit ulterior cele 12 zodii.

Influența Egiptului antic

Astrologia a ajuns și în Egiptul antic, unde a fost combinată cu credințele religioase locale. Egiptenii aveau propriile sisteme de observare a cerului și erau interesați mai ales de ciclurile stelei Sirius.

Apariția acestei stele pe cer era asociată cu începutul revărsării Nilului, un fenomen esențial pentru agricultură. Din acest motiv, observarea cerului era importantă pentru organizarea vieții economice și religioase.

Egiptenii au dezvoltat și ideea că poziția stelelor ar putea influența destinul oamenilor, o concepție care avea să se răspândească ulterior în lumea mediteraneană.

Rolul Greciei antice

Astrologia s-a schimbat semnificativ în Grecia antică. Filosofii și astronomii greci au început să combine observațiile cerului cu idei matematice și filozofice.

În această perioadă apare conceptul de horoscop personal, bazat pe poziția planetelor în momentul nașterii unei persoane. Grecii credeau că poziția astrelor la naștere poate influența caracterul și destinul.

Un rol important l-a avut astronomul și astrologul Claudius Ptolemy, care a trăit în secolul al II-lea. El a scris lucrarea „Tetrabiblos”, una dintre cele mai influente cărți de astrologie din istorie.

În această lucrare, Ptolemeu a încercat să organizeze astrologia într-un sistem coerent, explicând modul în care planetele, semnele zodiacale și casele astrologice ar putea influența viața oamenilor.

Astrologia în Imperiul Roman

Astrologia a devenit extrem de populară în Imperiul Roman. Mulți împărați aveau astrologi personali care îi sfătuiau în deciziile politice.

De exemplu, împăratul Augustus era cunoscut pentru interesul său față de astrologie. El chiar a folosit simbolul zodiei Capricorn în propaganda sa politică, deoarece aceasta era asociată cu data nașterii sale.

În această perioadă, horoscopul individual a început să fie realizat tot mai frecvent pentru oamenii din clasele bogate.

După căderea Imperiului Roman, astrologia nu a dispărut. Ea a continuat să fie studiată în lumea arabă, unde savanții au tradus și dezvoltat textele grecești. Astrologia era considerată o disciplină importantă, legată de matematică și astronomie. În universitățile medievale din Europa, astrologia era predată alături de alte științe.

Medicii medievali foloseau uneori astrologia pentru a decide momentul potrivit pentru tratamente sau operații, crezând că poziția planetelor influențează corpul uman.

Astrologia în epoca modernă

Începând cu secolele XVI–XVII, odată cu dezvoltarea astronomiei moderne și a metodei științifice, astrologia a început să fie privită cu scepticism de comunitatea științifică. Astronomi precum Galileo Galilei sau Johannes Kepler au studiat mișcarea planetelor folosind metode matematice, contribuind la separarea astronomiei de astrologie.

Cu toate acestea, astrologia nu a dispărut. În secolul XX, ea a devenit din nou populară prin horoscoapele publicate în ziare și reviste.

Astăzi, milioane de oameni citesc horoscopul zilnic sau sunt interesați de interpretări astrologice, chiar dacă astrologia nu este considerată o știință în sensul modern al termenului. Interesul pentru zodii, compatibilități astrologice și hărți natale continuă să facă din astrologie una dintre cele mai răspândite tradiții culturale legate de observarea cerului.