Sursa foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Trei ani de retorică europeană și un război crud, pe viață și pe moarte, în Ucraina. S-a reinstalat Donald Trump la Casa Albă și a creat un alt cadru conceptual în jurul acestui conflict ale cărui coordonate sunt legate de ceea ce cunoaște el mai bine: un cumul de interese geopolitice în diagonala mapamondului, bani și tranzacții, materii prime pentru economia viitorului. Înaintea acestora, pare să fie interesul real al lui The Donald pentru oprirea luptelor, interes care ar pune în lumină latura umanitară a personalității sale - deși unii îl consideră pură demagogie - și dorința de a avea pace acolo unde este loc pentru afaceri.
Fiecare dintre coordonatele matricei trumpiste circumscrisă conflictului conține și o componentă europeană - minimă ca importanță - care reflectă revenirea bătrânului continent la starea de subordonare față de America pe care o avea în timpul Războiului Rece. În cele ce urmează, voi încerca să analizez obiectivele Moscovei și Washingtonului, circumscrise conflictului din Ucraina și modul în care Europa este exclusă din ecuația păcii în estul continentului.
Doi actori în căutarea păcii
Piesa de teatru geopolitic, deocamdată fără regizor, cu două personaje pe scenă, europeni ascunși în culise și o planetă în sală, a avut premiera la Riyad. Succesul a fost proclamat de protagoniști și susținut de aplauzele spectatorilor. Dar nu chiar toți au aplaudat. Autorii textului, Donald Trump și Vladimir Putin, se vor întâlni pentru a scrie continuarea. Convorbirea telefonică dintre cei doi și întâlnirea din capitala Arabiei Saudite, încep să se contureze ipoteza unei afaceri de tip win-win între Moscova și Washington.
Rusia pare să obțină teritorii și liniște la frontiera vestică în timp ce Statele Unite își vor adjudeca resurse naturale ucrainene drept compensație pentru angajamentul material de până acum și poate, de acum încolo. În plus, își pot concentra atenția și efortul spre Indo-Pacific. Chiar și europenii au ,,ceva de câștigat’’: angajament financiar pentru reconstrucția Ucrainei și un pericol potențial constant în est. Nici măcar praful de pe tobă.
Concesiile lui Trump nu sunt gratuite
Analizând declarațiile părților rusă și americană după reuniunea din Arabia Saudită, observăm că s-au referit la aceasta nu numai ca la o negociere privind Ucraina. A fost o întâlnire cu o agendă bogată în care Ucraina a fost unul dintre subiecte. Privită în ansamblu, întâlnirea s-a dovedit a fi expresia materială a unei concesii pe care administrația Trump a făcut-o rușilor: reintrarea de facto a Moscovei în clubul restrâns al actorilor globali, după o absență de mai bine de 30 de ani.
Cu alte cuvinte, protagonistul numărul unu îl salută pe ,,protagonistul rătăcitor’’ pentru care a tăiat vițelul cel gras crescut în stepele Ucrainei. Meniul însă este mult mai bogat, cu garnituri aduse din Orientul Mijlociu și somon din nordul înghețat. Însă la Trump, concesiile costă. Nota de plată se scrie la Washington.
La Riyad, cu diplomația ultimatumului
Aplicând ,,principiile’’ instituite de Stalin în diplomația negocierilor - încă înainte de Teheran și Yalta - delegația trimisă la Riyad nu și-a axat poziția pe obținerea unor soluții de compromis. Obiectivele trebuiau atinse prin intransigența abordării, mai ales în chestiunea ucraineană. Limbajul a fost, în unele cazuri, cel al ultimatumului, în opinia unor analiști occidentali. Dacă în legătură cu reluarea dialogului diplomatic bilateral, cel puțin la nivelul anului 2021 sau situația din Orientul Mijlociu au existat puncte comune de vedere, nu același lucru s-a întâmplat în discuțiile privind problematica ucraineană, dar nu pe ucraineni.
Partea americană ar fi dorit unele soluții concrete, vizibile - destinate, în special, opiniei publice și presei - problemelor circumscrise componentei umanitare subliniată constant de Trump. La propunerea privind încetarea de către ambele părți a bombardamentelor asupra infrastructurii civile, răspunsul lui Lavrov a fost scurt și clar: ,,noi nu bombardăm infrastructura civilă a Ucrainei’’. Mai poți să spui ceva…?
JD Vance vestitorul, Trump făptuitorul
Unele evenimente din ultimele două săptămâni au generat un curent de opinie în rândul elitelor ruse, politice și militare. Acestea cred în mod real că Moscova va câștiga războiul. Analizându-le cronologic, dar în sens invers - declarațiile lui Donald Trump despre Zelenski, JD Vance la Mùnchen, Hegseth la Ramstein - observăm că la Moscova, acestea sunt interpretate ca fisuri vizibile în ,,Zidul Atlanticului’’. Abia acum, liderii europeni - cei care contează – și-au dat seama că paradigma atlantică s-a schimbat.
Semnale existau încă de când Donald Trump luase o serioasă opțiune de revenire la Casa Albă. Numirea lui JD Vance pe ,,tiketul’’ republican a fost un semnal pe care nimeni nu l-a luat în seamă, deși se știa ce declarase la ediția din 2024 a Conferinței de la Munchen, despre pacea în Ucraina. Era, în linii mari, ce spune Trump acum.
În Europa, nu s-a întâmplat nimic, deși era clar că nici Joe Biden nici Kamala Harris n-ar fi putut ține piept ,,uraganului’’ Trump. Opinia publică a fost ținută pe loc de evenimente care oricum ar fi avut loc - alegeri europene, alegeri în mai multe țări - cu rezultatele pe care le știm. Credeam că în spatele ușilor închise ale cancelariilor se țes planuri privind reacția concertată la reintrarea lui The Donald în circuitul politic mondial. Am susținut acest lucru în unele emisiuni TV. Greșit. În realitate, nimic. Liderii Europei au fost surprinși așa cum ne surprinde iarna pe noi, românii, în fiecare an.
Vinovații de serviciu. Concluzii
Cunoscând modul de acțiune în diplomație al Moscovei, cred că în procesul de negociere ruso-american - care va cuprinde și întâlnirea sau întâlnirile Putin-Trump - Moscova va încerca să separe și mai mult Europa de Statele Unite. La rândul său, Trump are în vedere crearea unor fisuri în ,,parteneriatul fără limite’’ ruso-chinez. Atingerea acestor obiective - binecunoscute de părți - înseamnă concesii și găsirea unor ,,vinovați de serviciu’’ pentru turbulențe și eventuale stagnări ale tratativelor.
Între aceștia, Ucraina lui Zelenski va fi la loc de cinste pentru că nu respectă ce s-a stabilit peste capul ei, dar pe podium va urca și Europa care, după cum se exprima recent Trump, ,,n-a făcut nimic pănă acum’’. Vina lui Zelenski vine din urmă, de când s-a apropiat prea mult de Joe Biden iar acum este ,,ilegitim’’, așa cum îl consideră și Putin. Dacă va rămâne prea mult în palatul prezidențial din Kiev, îl va supăra și mai mult pe Trump care va lua măsuri în consecință pe segmentul ajutoarelor, mai ales militare. Europa, oricât se va strădui, nu se poate substitui Statelor Unite, nici în privința ajutoarelor, nici în relațiile cu Moscova. La rândul lui, Putin știe că Zelenski va tergiversa organizarea unor alegeri prezidențiale. Nu va forța nota pentru că orice creștere a tensiunii între Washington și Kiev este în avantajul Moscovei. ,,Vinovatul de serviciu’’ trebuie să fie mereu acolo.
In mod tradițional, începând cu deceniul al VI-lea din secolul trecut - când s-au creat instituțiile (vest)europene, Moscova a luat act, dar nu le-a respectat decât atunci când avea un interes economic. Tot din interes, dar politic de această dată, s-a apropiat de Franța lui Charles De Gaulle pentru poziția generalului față de America.
Ulterior, a luat în vizor Germania, pentru că îi achita gazul exportat în valută forte. ,,Formatul Normandia’’ creat pentru implementarea Acordurilor de la Minsk cuprindea aceleași două țări, dar pe post de ,,acar Păun’’, vinovat - alături de Kiev - de falimentul întregii operațiuni politico-diplomatice privind regiunea separatistă Donbas-Lugansk. Acum, nimic nou. Reinstalarea lui Trump la Casa Albă și poziția lui față de Moscova în condiții de război, au recreat platforma unui dialog ,,la vârf’’, peste capul europenilor - pe lângă membrii UE, înclud aici și Marea Britanie - cărora, pe lânga unitate, le lipsesc și liderii care să-i țină piept unui președinte american puternic și puțin previzibil.
