CUMHURIYET: Idlibul şi Siria sunt pentru preşedinte subiecte cu pericole ascunse. Pe de o parte, afluxul de refugiaţi din interior este o problemă de executiv, iar tendinţa de a se transforma într-o mare problemă socială (şi economică, bineînţeles) pune presiune pe guvern. Opoziţia loveşte aici şi adună puncte.

Da, la graniţa Siriei a fost creat un coridor de securitate, dar posibilitatea ca acest coridor să se transforme într-unul de insecuritate este mare. Şi mai mult decât o problemă de securitate, situaţia din Idlib s-a transfornat într-un instrument al Ankarei de a schimba regimul, posibil de a diviza Siria şi de a constitui cel puţin o structură autonomă sub protecţia ei.

Numele de "Armata Naţională a Siriei", pe care Ankara l-a dat forţelor de opoziţie din Siria aflate într-un mod comic sub controlul ei, precum şi crearea unui guvern sub numele de "Guvernul Naţional din Siria", este dovada concretă în acest sens. "Succes" pentru Ankara va fi realizarea unei astfel de structuri pe teritoriul pe care-l controlează în Siria. De altfel, toate politicile promovate până acum erau în acest sens. Şi rămânerea acolo, la fel ca şi grupările teroriste din Idlib.

Caută susţinerea Statelor Unite

Unica opţiune atunci când se gândesc că vor părăsi Siria într-un mod profitabil este să obţină susţinerea Statelor Unite, în special, pentru politicile promovate în regiunea Idlib. Şi doresc acest lucru pentru a echilibra Rusia în Siria, pentru a o opri, scopul fiind acela de a menţine şi a continua status quo-ul de astăzi.

Bineînţeles că cel mai bine ar fi ca în divizarea Siriei SUA să-şi arate forţa. De altfel, SUA crează în Siria o regiune kurdă, controlată de PKK, iar Ankara caută sprijin pentru crearea unei regiuni separate pentru opozanţii înarmaţi din Damasc aflaţi sub controlul ei. Astfel, se va realiza proiectul "Siria împărţită în trei" a foştilor conducători americani, iar acest lucru va reprezenta succesul Ankarei.

Utopia Ankarei

Acest lucru nu este posibil. Posibilitatea ca SUA să se implice în Siria în ceea ce priveşte proiectul Ankarei este aproape de zero. Statele Unite au probleme până peste cap. Când nu ştiu nici cum vor apăra regiunea kurdă sub control PKK, implicarea într-un sprijin militar împotriva Damascului şi Rusiei în Idlib pare să fie utopia Ankarei.

Mai ales când Damascul şi-a mai revenit şi îşi extinde şi îşi consolidează suveranitatea asupra propriului teritoriu... Acum când regimurile arabe dezvoltă cu rapiditate, unul câte unul, relaţiile cu Damascul... Şi chiar acum când Naţiunile Unite au recunoscut Damascul drept guvern oficial!

S-a anunţat că preşedintele se va întâlni cu Biden la summit-ul liderilor G20, care se va desfăşura la Roma.

Este cineva care se gândeşte că ar exista posibilitatea ca Ankara să primească un sprijin efectiv de acolo pentru politicile sale din Siria? Acum când există numeroase probleme între cele două ţări... Ce i-ar putea propune Erdogan lui Biden pentru a-l convinge?

Putin şi Damascul nu văd toate aceste lucruri?

Deci, visul Ankarei cu privire la Siria este falimentar.

Opţiunea pe care o are

În primul rând, pentru a soluţiona problema Idlibului ar trebui să discute despre cooperare cu Damascul. În faţa opoziţiei de la Damasc, pe care o apară şi o hrăneşte, nu există niciun viitor politic. Politica nu se poate promova pe o ipoteză care să forţeze imposibilul; ar aduce o mare înfrângere, din contră, politica se promovează pe mari posibilităţi.

De asemenea, la două zile după întâlnirea de la Soci, Rusia a reluat operaţiunile, chiar şi într-un ritm scăzut, pe autostrada M-4.

Această situaţie demonstrează determinarea lui Putin de a asigura securitatea autostrăzii.

În declaraţiile pe care preşedintele le-a făcut jurnaliştilor, în avion, la întoarcerea de la Soci, spunea: "Am abordat în detaliu problemele legate de Siria, şi în primul rând de Idlib... Criza din Siria a adus costuri uriaşe pentru întreaga regiune, şi în primul rând pentru ţările noastre. Pe lângă drama umanitară, povara economică a atins dimensiuni insuportabile pentru noi toţi... Am discutat că a venit timpul să găsim o soluţie durabilă, finală acestei probleme... În special am precizat că suntem deschişi oricăror acţiuni realiste şi juste în acest sens".

Continuarea operaţiunilor de către Putin pot determina trecerea imediată la acţiune pentru ca cele declarate de RTE să se realizeze.

Nu există altă cale! Cu declaraţiile de mai sus, preşedintele a expus situaţia. Realizarea unităţii politice şi geografice a Siriei cât mai urgent este unica opţiune benefică pentru ţara noastră.

La sfârşitul articolului de ieri (vă rog să-l citiţi!) spuneam: această situaţie are şi o dimensiune americană... Această dimeniune este importantă în procesul electoral.

Traducere: RADOR