Evenimentul Zilei > Justitie > CSM a cerut Inspecției Judiciare să verifice acuzațiile din raportul „Henry Jackson Society”
CSM a cerut Inspecției Judiciare să verifice acuzațiile din raportul „Henry Jackson Society”

CSM a cerut Inspecției Judiciare să verifice acuzațiile din raportul „Henry Jackson Society”

Mariana Ghena, șefa CSM a cerut inspecției Judiciare să verifice acuzațiile aduse în raportul întocmit de fundația ”Henry Jackson Society”. Astfel, conform comunicatului CSM, inspectorii vor verifica dacă raportul aduce atingere ”independenței sistemului judiciar”.

După devastatoarele dezvăluiri din partea lui Sebastian Ghiţă, şefa DNA Laura Codruţa Kovesi mai primeşte o lovitură năucitoare de unde se aştepta cel mai puţin: din partea „Henry Jackson Society”, fundaţie care a fost fondată de Robert Kagan, nimeni altul decît soţul Victoriei Nuland, asistentei secretarului de stat al SUA.

Raportul a fost publicat în întregime pe site-ul luju.

Conform concluziilor desprinse din Raport au fost semnalate mai multe neregui si sunt aduse mai multe acuzații sitemului de justiție. Iată câteva din concluziile Raportului:

Corelaţia puternică între cei vizaţi de urmărirea penală şi interesele celor de la putere este dovada unei justiţii politizate. Cazurile au fost adesea însoţite de campanii publice concepute pentru a maximiza impactul lor politic. Departe de a fi deasupra politicii, Direcţia Naţională din România (DNA) este un participant activ în luptele sale partizane.

– Cu toate că statul de drept impune sistemului judiciar să funcţioneze independent de guvern, există dovezi clare de înţelegeri secrete între procurori şi executivul din România. Este evident că politicienii continuă să exercite o influenţă operaţională considerabilă asupra DNA-ului, folosind controlul lor prin numiri – cheie şi că investigaţiile de profil înalt au fost direcţionate politic.

– Metodele folosite în mod obişnuit de DNA au condus la abuzuri grave, care ar provoca indignare în majoritatea ţărilor democratice. Printre acestea se numără cei care defilează arestaţi în cătuşe în beneficiul mass-mediei, ameninţînd rudele suspecţilor cu punerea sub acuzare ca o forma de pîrghie, oferind suspecţilor imunitate în schimbul implicării pe cineva mai în vîrstă şi de actualitate, internarea în detenţie pentru inculpaţi perioade lungi de timp, în scopul de a-i pedepsi şi de a-i stigmatiza şi scurgerea sistematică de informaţii în mass-media pentru a preveni un proces echitabil.

– Metodele lui Macovei au fost controversate. Cei puşi sub acuzare în timpul mandatului său au fost predominant din partea partidelor politice rivale; Macovei a ocolit Parlamentul pentru a putea decide prin ordonanţe de urgenţă care este permisă supravegherea electronica a suspecţilor fără mandat; şi ea a fost criticată de procurori pentru că şi-a depăşit autoritatea şi a intervenit în activitatea lor. Cu toate acestea, nici una dintre aceste acţiuni nu au fost menţionate de UE în rapoartele de monitorizare.

– Evaluarea guvernului SUA a fost la fel de pozitivă, cu oficiali care au lăudat cu regularitate activitatea Laurei Kovesi şi şi-au folosit influenţa pentru a susţine DNA. Ambasadorul american la Bucureşti a făcut apel la partidele politice din România să renunţe la candidaţi acuzaţi de corupţie.

– Valurile de arestări sunt, de obicei, însoţite de campanii de denunţare retorice care vizează maximizarea efectului lor politic şi stabilirea vinovăţiei lor în faţa opiniei publice.

– Dovezi că sistemul juridic românesc nu funcţionează ca instrument neutru al justiţiei pot fi, de asemenea, găsite în ratele de condamnare caracteristice în regimurile autoritare precum China şi Rusia, decît ca o democraţie europeană normală. Cu mai mult de 90% din inculpaţi găsiţi vinovaţi, este clar că instanţele funcţionează pe baza unei prezumţii puternice în favoarea urmăririi penale.

– Probe de timpul urmăririi penale, inclusiv stenograme ale interceptărilor telefonice, sunt apoi scurse selectiv în mass-media cu scopul de a consolida impresia de vinovăţie. Politicienii, şi chiar judecătorii, fac comentarii negative cu privire la comportamentul inculpatului într-un mod care sugerează că procesul în sine va fi o simplă formalitate. După ce a fost deja marcat ca un criminal, inculpatul este transformat într-un proscris în societate. Nu este de ajuns pentru a pedepsi presupusul răufăcător. Scopul acestui circ este de a ataca şi discredita ceea ce reprezintă apartenenţa lor politică, opiniile sau afacerile – şi să se asigure ca, dacă nu se va da o condamnare în instanţă, s-ar ajunge la proteste publice.

– Între principalele domenii de preocupare se numară politizarea justiţiei, înţelegeri secrete între procurori şi executiv, implicarea sub acoperire a agenţiei de informaţii interne (n.red. – SRI), atacurile asupra independenţei sistemului judiciar şi abuzurile din procesele instrumentate de DNA.

– Evaluarea oficială a Comisiei Europene este că România face progrese în lupta împotriva corupţiei şi că DNA acţioneaza cu un "procuror energic şi imparţial". Dupa cum vom vedea, aceasta hotărîre optimistă este în contradicţie cu faptele. Modelul urmăririi penale asupra ultimilor 12 ani pare să aibă o relaţie clară cu soarta diferitelor partide politice. Pe scurt, înainte de alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004, Traian Basescu a fost acuzat de DNA de fapte de corupţie cu privire la acţiuni din timpul mandatului său de ministru al transporturilor în anii 1990. După ce a devenit Preşedinte, cele mai semnificative figuri politice puse sub acuzare au fost din partea Partidului Social Democrat (PSD) şi Partidului Naţional Liberal (PNL), decît din Partidul Democrat Liberal al lui Traian Băsescu.

Serviciul Român de Informaţii (SRI) este descendentul Securităţii, după ce au luat infrastructura acesteia şi cea mai mare parte a personalului sau în 1990. Preocuparea SRI s-a axat mult timp pe comunicaţii, operaţiuni de supraveghere.(…) Interceptarea convorbirilor telefonice fără un mandat pentru investigaţii anticorupţie a fost resuscitată de Monica Macovei şi DNA a devenit dependent în mare măsură de sprijinul serviciilor de informaţii în furnizarea de probe din interceptări.

– Afirmaţia că SRI priveşte sistemul juridic ca un "cîmp tactic" de operaţiuni, în care păstrează un rol activ în timpul şedinţelor de judecată, oferă o paralelă directă cu trecutul. În comun cu poliţia secretă a altor regimuri comuniste, Securitatea s-a infiltrat în sistemul judiciar ca modalitate de spororea controlului asupra societăţii şi au existat suspiciuni majore, practică ce a continuat în epoca democratică.

– Cu alte cuvinte, SRI acţionează ca o parte activă în proces, acţiune care este strict interzisă prin lege.Un exemplu şi mai sinistru de încercare a SRI să intre în sistemul judiciar a venit in ianuarie 2015, cînd Curtea Constituţionala a respins un proiect de lege de securitate cibernetică, care ar fi dat serviciilor de informaţii un acces fără precedent la datele din calculatoare personale.

– Relaţia dintre judecători şi procurori este un alt domeniu în care separarea puterilor este subminată în mod regulat.Rata de condamnare în cazurile trimise în judecată de DNA este uimitoare, de 92%. Acest lucru poate fi realizat numai dacă balanţa dreptăţii este înclinată puternic. În acest scop, DNA utilizează diferite tactici de intimidare pentru a se asigura că judecătorii cooperează în a menţine rata de condamnare cît mai mare. O metodă a DNA este de a deschide anchete împotriva judecătorilor care decid achitarea inculpaţilor. Acest lucru creează un climat de teamă ce denaturează luarea unor decizii corecte. Corupţia din cadrul sistemului judiciar este, fără indoială, o problemă în România şi combaterea a devenit o prioritate mai mare pentru DNA în ultimii ani. Cu toate acestea, există întrebări cu privire la rolul său în calitate de autoritate de investigare în cazurile de corupţie judiciară, creeîndu-se un conflict de interese.

– Conform estimarii lui Kovesi, pînă la 42% din toate cazurile DNA privesc abuz în serviciu, ceea ce sugerează că o mare parte din infracţiunile pe care le anchetează nu reprezintă cazuri de corupţie, aşa cum este definită instituţia”.