Trei doamne din România intră într-un magazin de bijuterii din Marea Britanie. Camera de supraveghere înregistrează. Una angajează o discuţie cu vânzătoarea, a doua îşi desface şalul (mă rog, basmaua) ca să facă paravan, iar a treia se apleacă peste tejghea, scoate un suport plin cu bijuterii în valoare de 62.000 de euro şi îl vâră, iertaţi, sub fuste. Barag... cucoanele ies liniştite şi se urcă în BMW-ul seria 5 care le aştepta la scară.
Filmuleţul ăsta a fost rulat şi derulat în neştire pe Realitatea şi Antena 3, la concurenţă cu meciul Oţelului. Nimeni nu părea să-i fi anunţat că au acelaşi subiect, sau chestia asta nu-i stingherea prea tare. În studiouri, invitaţii dezbăteau cu ardoare. Atenţi la corectitudinea politică şi la folosirea judicioasă a timpului acordat pentru a-şi regla conturile politice. Şi pe celelalte. Nu intru în detalii, pentru că ar însemna să repet aceeaşi gamă de stereotipe şi locuri comune care este reluată la fiecare ocazie. Doar o observaţie: nimeni nu era interesat cu adevărat de subiect, ci de modul în care el poate fi folosit în interes propriu. Nu altfel se întâmplă în Europa. Problema romilor este abordată exclusiv din punctul de vedere al interesului politic. Puterea, mai ales dacă este de dreapta (Sarkozy sau Berlusconi, de pildă), mai ales dacă se apropie alegerile, vrea să facă pe placul alegătorilor agasaţi de invazie şi atunci expulzează, demolează, evacuează. Toată lumea, dar mai ales guvernul, ştie că este inutil, că totul e doar un joc de imagine şi că expulzatul se va întoare, demolatul se va aciua în altă periferie/parcare/maidan, evacuatul se va muta abuziv în alt hogeac. De cealaltă parte, opoziţia, normal, se opune: cere ajutoare, fonduri, programe de reinserţie socială, colaborări cu ONG-uri care primesc finanţări pe proiecte pompoase, şi care, în final, se dovedesc la fel de inutile ca primele. Zilele trecute, în România, ca să zicem aşa izvorul fenomenului, Nicoae Păun, deputat în Parlament din partea minorităţii romilor, a iniţiat un proiect de lege care interzice cerşetoria. Invitat la mai multe emisiuni, el a avut reale dificultăţi să explice cum se va aplica legea. Cum amendez, bunăoară, cerşetorul pe care l-am prins în metrou? Îl legitimez, îi cer buletinul? Admiţând, printr-un absurd care l-ar face invidios şi pe Beckett, că are buletin în care, nu-i aşa, figurează şi o adresă, ce fac? Îi trimit somaţia acasă, să plătească? Şi dacă, foarte probabil, nu are buletin, sau nu plăteşte şi nici nu are bunuri sau venituri pe care să i se pună poprire? Păun crede că are soluţia: munca în folosul comunităţii. Noi întrebări: La ce adresă îl găsesc, ca să-l aduc la muncă? De câţi gardieni ar fi nevoie să păzează munca unui cerşetor, iute de picior, gata să o rupă la fugă în primul moment de neatenţie? După orele de muncă în ziua respectivă, îl las să plece acasă? De unde ştiu că îl mai prind a doua zi? La arest nu pot să-l duc să petreacă noaptea, pentru că nu asta a fost pedeapsa. Creez adăposturi speciale, cu paturi, mese şi băi? Las' că şi de-acolo poate să fugă, dar ar însemna tot privare de libertate! Opoziţia la iniţiativa lui Păun nu a întârziat să apară. Nu formulând vreuna din întrebările elementare de mai sus, ci acuzându-l că aduce un grav prejudiciu de imagine minoritarilor în discuţie. El "face un mare deserviciu etniei romilor prin asocierea acestora, deloc subtilă, cu cerşetoria". Uniunea Naţională a Comunităţilor de Romi, autoarea protestului, a cerut chiar aducerea parlamentarului în faţa staborului, pentru a fi "spurcat" şi exclus din rândurile comunităţii. Unul face frecţia la un picior de lemn. Celălalt îi reproşează că foloseşte Carmol în loc de Diana. CITIŢI ŞI:
- Violenţe în Bulgaria: Autorităţile au blocat bunurile "Ţarului Kiro". Liderul romilor a fost reţinut
- Romii şi extremiştii bulgari se pregătesc de război
Recomandările noastre
