Criza financiară și zilele de aur ale MMM

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Criza financiară și zilele de aur ale MMM. Anul 1994 a rămas întipărit în memoria Europei de Est ca un moment de faliment colectiv, dar și de o naivitate financiară fără precedent. În timp ce în România ecourile prăbușirii circuitului Caritas de la Cluj încă rezonau dureros în mii de familii, în Rusia se desfășura cea mai mare și mai agresivă schemă Ponzi din istoria post-comunistă.

Ce însemna MMM

Compania se numea MMM (abrevierea MMM își are originea în prima literă a numelui de familie al fiecăruia dintre cei trei fondatori care au înregistrat compania în anul 1989).

Primul M provine de la Serghei Mavrodi, creierul din spatele întregii afaceri și cel care a preluat ulterior controlul absolut.

Al doilea M reprezintă numele fratelui său mai mic, Viaceslav Mavrodi.

De ce nu este bine să pui toate fructele și legumele în același sertar al frigiderului

Procesele pentru vrăjitorie nu au început în Salem. Descoperire în Connecticut

Cel de-al treilea M îi aparține Olgăi Melnikova, cea care la momentul fondării firmei era partenera lui Viaceslav, iar omul din spatele ei era Serghei Mavrodi, un matematician și fost programator retras, cu o minte analitică și o lipsă totală de scrupule.

Într-o perioadă marcată de o inflație scăpată de sub control, de prăbușirea dramatică a rublei și de o populație complet nepregătită pentru regulile capitalismului, MMM nu a fost doar o simplă escrocherie.

Peste zece milioane de oameni și-au pus banii la MMM

A fost o stare de spirit, o iluzie a înavuțirii peste noapte și un simptom direct al tranziției brutale de la economia planificată la piața liberă.

Pentru a înțelege cum a fost posibil ca peste zece milioane de oameni să își încredințeze economiile de o viață ale unei firme fără nicio acoperire reală, trebuie să privim tabloul economic al Rusiei din acei ani.

Prăbușirea Uniunii Sovietice la sfârșitul anului 1991 a lăsat în urmă o economie devastată. Recomandați de economiștii occidentali, pilonii așa-numitei terapii de șoc au dus la liberalizarea bruscă a prețurilor, declanșând o hiperinflație înfricoșătoare.

În 1992, inflația a depășit pragul de 2.500%, iar un an mai târziu se menținea la peste 800%. Salariile medii își pierdeau puterea de cumpărare de la o săptămână la alta, iar economiile strânse o viață întreagă la Banca de Stat deveniseră aproape lipsite de valoare.

Rușii nu știau cum merge economia

Populația rusă, obișnuită timp de șapte decenii cu statul care garantează locul de muncă și prețurile fixe, nu înțelegea conceptele elementare ale economiei de piață, precum acțiunile, dividendele, riscul sau randamentul.

Când statul a distribuit așa-numitele vouchere de privatizare, cecuri cu o valoare nominală de 10.000 de ruble menite să le ofere cetățenilor o parte din proprietățile statului, majoritatea oamenilor nu au știut ce să facă cu ele. Mulți le-au vândut pe o sticlă de vodcă sau pe alimente la colțul străzi.

În acest vid uriaș de educație financiară și pe fondul disperării generale, aparatul de marketing al lui Serghei Mavrodi a găsit terenul perfect pentru a înflori.

Au început ca firmă de import

Fondată inițial în 1989 ca o simplă firmă de import pentru calculatoare și echipamente de birou de către Serghei Mavrodi, fratele său Viaceslav și Olga Melnikova, compania și-a luat numele din inițialele fondatorilor ei.

La începutul anilor '90, afacerea s-a confruntat cu controale fiscale tot mai severe, determinându-l pe Mavrodi să pivoteze spre o activitate mult mai bănoasă. La începutul anului 1994, afacerea s-a reorientat spectaculos către sectorul financiar.

Spre deosebire de o bancă autorizată sau de un fond de investiții clasic, MMM opera printr-un mecanism extrem de simplu și ilegal pe fond, dar mascat ingenios în fața publicului.

MMM vindea acțiuni neînregistrate

La început, compania a vândut acțiuni neînregistrate, promițând randamente fantastice. Când autoritățile și Banca Centrală au încercat să blocheze această emisiune invocând reglementările pieței de capital, Mavrodi a fentat legea emițând propriile bilete MMM.

Acestea erau niște hârtii colorate care semănau izbitor cu bancnotele oficiale ale statului, având însă imprimat chipul lui Mavrodi în loc de cel al lui Lenin sau al marilor personalități ruse.

Pentru a evita acuzațiile de activitate bancară neautorizată, Mavrodi nu vindea biletele ca titluri de valoare, ci declara public că le oferă ca cadouri în schimbul unor donații benevole, urmând să le răscumpere la fel, sub formă de ajutor voluntar.

În fiecare marți și joi, compania anunța în presă și la televizor noi prețuri de cumpărare și vânzare pentru aceste bilete, dictând o creștere artificială de 100% pe lună, adică peste 1.000% pe an.

Oricine venea la casieriile MMM își putea răscumpăra biletele pe loc, la prețul zilei. Deoarece primele valuri de investitori au obținut profituri uriașe pe care le-au putut retrage fără probleme, în întreaga țară s-a declanșat o adevărată histerie.

Cum a crescut schema Ponzi

Poveștile vecinilor care se îmbogățiseră peste noapte s-au răspândit ca un foc de paie, anulând orice urmă de scepticism.

Un factor esențial în succesul uriaș al MMM a fost campania de publicitate TV, unică prin simplitatea și agresivitatea ei. Reclamele difuzate zilnic pe postul național de televiziune Ostankino evitau limbajul tehnic, cifrele sau graficele financiare și mizau pe povești în care se regăsea orice om obișnuit.

Personajul principal al reclamelor, Lioșa Golubkov, jucat de actorul Vladimir Perkov, era un bărbat simplu din clasa muncitoare care cumpăra bilete MMM. Cu fiecare nou episod, Lioșa își îndeplinea câte un vis: îi cumpăra mai întâi o pereche de cizme soției sale, apoi un televizor color, o mașină nouă și, în cele din urmă, o excursie la Campionatul Mondial de Fotbal din Statele Unite.

Lioșa nu era prezentat ca un om de afaceri sau ca un speculant, ci ca un om din popor care învățase cum să își schimbe viața în bine. Când actorul care îl juca pe Lioșa a fost invitat într-un turneu prin regiunile Rusiei, mii de oameni îl primeau pe stradă ca pe un erou național, cerându-i sfaturi financiare.

Până la 15 milioane de oameni implicați în schemă

În lunile iunie și iulie ale anului 1994, fenomenul MMM ajunsese la o scară greu de imaginat pentru istorici și economiști. Estimările arată că între 5 și 15 milioane de oameni au cumpărat bilete MMM, reprezentând aproape 10% din populația țării.

Volumul de bani care intra zilnic în casieriile companiei era atât de mare încât, în sediul central de pe bulevardul Varșavskoe din Moscova, banii nu mai erau numărați, ci erau stivuiți direct în camere întregi și măsurați după volum sau după numărul de lăzi umplute. La un moment dat, valoarea teoretică a tuturor biletelor MMM aflate în circulație depășea o treime din întregul buget național al Rusiei.

Serghei Mavrodi devenise mai popular decât președintele Boris Elțîn, iar oamenii stăteau la cozi kilometrice zile și nopți la rând pentru a-și depune pensiile, economiile pentru bătrânețe sau banii obținuți din vânzarea caselor și mașinilor.

Însă orice schemă piramidală poartă în sine germenele propriei distrugeri: momentul inevitabil în care suma cerută pentru răscumpărări depășește volumul de bani aduși de noii depunători.

Avertismentele Băncii Centrale, ignorate

Avertismentele Băncii Centrale și ale Ministerului Finanțelor s-au intensificat în iulie 1994, iar când guvernul a anunțat public că MMM nu deține o licență bancară și își eludează obligațiile fiscale, în rândul populației s-a instalat panica. Oamenii au luat cu asalt casieriile pentru a-și recupera banii, dar rezervele de lichidități au început să se epuizeze rapid.

Văzând că retragerile de bani amenință să golească casieriile, Mavrodi a luat o decizie șocantă pe 28 iulie 1994: a redus unilateral prețul biletelor înapoi la valoarea lor inițială de 1.000 de ruble, susținând că va reporni creșterea de la zero. Peste noapte, milioanele de oameni care visaseră la o viață mai bună au pierdut mai mult de 90% din banii investiți.

Punctul culminant s-a consumat pe 4 august 1994, când trupele speciale ale poliției OMON au descins la sediul central al companiei și la apartamentul lui Mavrodi din Moscova, intrând pe balcoane cu ajutorul cablurilor și al mașinilor cu scară. Mavrodi a fost arestat în direct la televiziune, însă nu pentru organizarea unui joc piramidal, deoarece legislația penală de atunci nu acoperea clar această faptă, ci pentru evaziune fiscală.

Unde au dispărut banii strânși de MMM

Una dintre marile enigme rămase neelucidate până astăzi este locul în care au dispărut banii strânși de MMM. Martorii oculari au povestit că, în zilele dinaintea arestării, mai multe camioane de marfă fără însemne au încărcat munți de bancnote din spatele sediului central.

Anchetatorii au estimat că pagubele provocate cetățenilor s-au ridicat la peste 1,5 miliarde de dolari la cursul de atunci. Până la moartea sa din 2018, Mavrodi a susținut că banii au fost confiscați neoficial de structurile de stat și de oligarhi, în timp ce anchetatorii au acuzat conducerea firmei că a transferat fondurile în conturi secrete din străinătate sau că le-a investit în active imobiliare prin interpuși.

Prăbușirea MMM din vara anului 1994 a lăsat în urmă tragedii umane cumplite. Zeci de oameni s-au sinucis după ce au realizat că au pierdut tot ce aveau, iar o întreagă generație a rămas traumatizată, asociind ideea de piață liberă și capitalism cu o mare escrocherie. Totuși, povestea nu s-a încheiat odată cu arestarea lui Mavrodi.

Fondatorul MMM a ajuns deputat

Într-o turnură absurdă a evenimentelor, orchestrată din spatele gratiilor, Mavrodi a reușit să candideze și să fie ales deputat în Duma de Stat în toamna anului 1994. Oamenii de rând l-au votat în speranța că, eliberat din închisoare, își va relua afacerea și le va da banii înapoi. Prin alegerea sa, el a obținut imunitate parlamentară și a fost eliberat provizoriu, fără a fi însă prezent la vreo ședință a Parlamentului.

Prăbușirea MMM a lăsat în urmă un bilanț greu de egalat în istoria financiară a spațiului ex-sovietic, de la dosarele de executare silită până la modificarea radicală a legislației privind valorile mobiliare.

Mecanica biletelor tipărite de Mavrodi pe hârtie simplă a funcționat strict pe viteza de rotație a capitalului, un principiu de propagare pe care piețele speculative îl reiau periodic sub alte forme tehnologice, dar pe un tipar identic de expansiune și implozie.