Povești din epoca comunistă. Cum l-a salvat rock-ul pe Cristi Minculescu

Cristi Minculescu, solistul legendar al trupei IRIS, a amintit despre perioada dificilă în care rock-ul nu era doar o pasiune muzicală, ci și un gest de rezistență. Într-un interviu, artistul a vorbit despre felul în care acest gen muzical i-a influențat profund viața, devenind un sprijin esențial într-un context social restrictiv, așa cum era perioada comunismului.

Cristi Minculescu, mărturii despre perioada comunistă și cum l-a salvat rock-ul

„Fiecare centimetru în plus de păr însemna o oră în minus de liniște”, a declarat Minculescu, evocând atmosfera tensionată din anii în care orice formă de exprimare nonconformistă atrăgea represalii. În acea perioadă, rock-ul a reprezentat pentru el nu doar o identitate artistică, ci și o formă de apărare în fața unui sistem ostil.

Pe lângă aceste amintiri marcante, solistul a vorbit și despre unul dintre momentele de recunoaștere oficială a activității trupei IRIS: decorarea formației de către președintele Traian Băsescu. Acest gest a venit ca o validare simbolică a parcursului trupei, care și-a menținut autenticitatea și mesajul de-a lungul decadelor.

Sursa fosto: Cristi Minculescu/Facebook

Minculescu, despre provocările vieții de muzician

Cristi Minculescu a rememorat perioada în care și-a început cariera, în plin regim comunist. Într-un context politic restrictiv și marcat de lipsuri, artistul descrie o realitate în care pasiunea pentru muzică se împletea cu incertitudinea și riscurile cotidiene.

Fanii CFR au vandalizat stadionul după derby-ul pierdut cu U Cluj. Imaginile dezastrului

Jane Fonda, atac la Barbra Streisand după gala Oscar. Omagiul pentru Robert Redford, mărul discordiei

Potrivit acestuia, imaginea artistului rock în acea vreme era adesea asociată cu o formă subtilă de rebeliune. Chiar și aspecte aparent banale, cum ar fi lungimea părului, aveau conotații puternice: „Fiecare centimetru de păr în plus însemna o oră în minus de liniște”, spune Minculescu, subliniind tensiunea constantă resimțită de tinerii care alegeau să se exprime diferit în acea perioadă.

Sursa foto: Cristi Minculescu, imagine din anul 1985. Sursa foto: Facebook

Artistul a a mărturisit că exista o teamă permanentă legată de viitorul artistic

Deși publicul trăia concertele cu intensitate, iar energia din săli era copleșitoare, din perspectiva artistului, statutul de „rock star” nu era o etichetă conștientizată sau asumată la acea vreme. Exista, în schimb, o teamă permanentă legată de viitorul artistic: „Nu știai niciodată dacă vei mai putea cânta sau dacă ți se va mai permite.”

În plan personal, viața cotidiană era departe de a fi confortabilă. Resursele erau limitate, iar condițiile de turneu erau uneori rudimentare. „Era considerat excentric să ai căldură într-o cameră de hotel sau o prăjitură la cină”, își amintește Minculescu, adăugând că lipsurile materiale erau compensate de o implicare totală în muzică.

Artistul mai afirmă în interviul acordat pentru viva.ro., că imaginea idealizată a vieții pe scenă ascundea eforturi intense, sacrificii și multe ore de muncă neîntreruptă. Cu toate acestea, pasiunea pentru muzică și conexiunea cu publicul au rămas constante în toți acei ani dificili.