dureri abdominale / sursa foto: captură video
Din cuprinsul articolului
Cazurile de dizenterie bacilară (Shigella) rezistentă la antibiotice sunt în creștere semnificativă în Statele Unite, potrivit unui raport recent publicat de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), care atrage atenția asupra limitărilor tot mai mari ale tratamentelor disponibile și asupra riscurilor pentru sănătatea publică, potrivit Fox News.
Ce este dizenteria și cum afectează organismul
Dizenteria este o infecție de bacterii gram-negative care provoacă o infecție intestinală cunoscută sub numele de shigeloză, o boală diareică acută ce afectează milioane de oameni la nivel global în fiecare an.
Bacteria invadează mucoasa intestinului gros, unde declanșează un proces inflamator intens, responsabil pentru simptomele caracteristice precum diareea severă, uneori cu sânge, febra și crampele abdominale.
Transmiterea are loc predominant pe cale fecal-orală, prin contact direct cu persoane infectate sau prin consumul de alimente și apă contaminate.
Un aspect important al dizenteriei este doza infecțioasă extrem de mică — chiar și un număr redus de bacterii poate cauza boala, ceea ce explică răspândirea rapidă în comunități sau spații aglomerate.
Există mai multe specii principale, inclusiv Shigella sonnei, Shigella flexneri, Shigella dysenteriae și Shigella boydii, fiecare având caracteristici epidemiologice diferite.
În majoritatea cazurilor, infecția este autolimitată, însă la persoanele vulnerabile — cum ar fi copiii mici, vârstnicii sau cei cu sistem imunitar slăbit — poate duce la complicații severe. În contextul actual, creșterea tulpinilor rezistente la antibiotice complică tratamentul și ridică noi provocări pentru sistemele de sănătate publică.
Dizenteria, rezistentă la antibiotice
Un studiu publicat pe 9 aprilie în jurnalul oficial al CDC, Morbidity and Mortality Weekly Report, arată că proporția infecțiilor cu dizenterie extrem de rezistente la antibiotice a crescut de la zero cazuri în 2011 la aproximativ 8,5% în 2023.
Analiza a inclus peste 16.000 de probe de bacterii, testate pentru a evalua rezistența la antibiotice frecvent utilizate, precum ampicilina, azitromicina, ceftriaxona, ciprofloxacina și trimetoprim-sulfametoxazol.
dizenterie / sursa foto: dreamstime.com
Potrivit cercetătorilor, o infecție este considerată „extrem de rezistentă” atunci când nu răspunde la aceste opțiuni terapeutice standard. CDC subliniază că, în prezent, nu există antimicrobiene orale aprobate de Food and Drug Administration (FDA) pentru tratarea acestor forme rezistente.
Profilul pacienților și transmiterea internă
Datele arată că majoritatea cazurilor au fost înregistrate în rândul bărbaților adulți (86%), cu o vârstă mediană de 41 de ani. În plus, peste 80% dintre pacienții care au raportat istoricul de călătorii nu părăsiseră recent SUA, ceea ce sugerează o transmitere predominant internă.
Aproximativ o treime dintre pacienți au necesitat spitalizare, iar în rândul celor care și-au declarat statusul HIV, aproape jumătate erau infectați cu virusul.
Specialiștii avertizează că aceste date pot fi incomplete, deoarece sistemele de supraveghere nu captează toate cazurile, iar anumite variabile — precum istoricul de călătorie sau statusul HIV — pot lipsi din raportări.
Simptome și complicații posibile ale dizenteriei
Infecția cu dizenterie, cunoscută sub numele de shigeloză, se manifestă de regulă prin diaree (uneori cu sânge), febră și dureri abdominale, simptome care apar la una până la două zile după expunere.
În majoritatea cazurilor, boala durează între cinci și șapte zile, însă unele persoane pot prezenta simptome prelungite timp de câteva săptămâni.
În cazuri rare, pot apărea complicații severe, inclusiv:
- artrită reactivă;
- infecții ale sângelui;
- convulsii;
- sindrom hemolitic-uremic (afectarea vaselor de sânge din rinichi).
De asemenea, unele persoane pot fi purtătoare asimptomatice, contribuind la răspândirea bacteriei fără a prezenta semne evidente de boală.
Modalități de transmitere și grupuri vulnerabile
Dizenteria se transmite ușor prin contact fecal-oral. Infecția poate apărea atunci când o persoană intră în contact cu bacteriile și le transferă ulterior la gură — de exemplu, prin mâini contaminate.
Situațiile frecvente de transmitere includ:
- schimbarea scutecelor copiilor infectați;
- îngrijirea unei persoane bolnave;
- contactul cu suprafețe contaminate;
- consumul de alimente crude sau contaminate;
- ingestia de apă contaminată (lacuri, piscine, apă recreațională)
Grupurile considerate cu risc crescut includ:
- copiii mici;
- persoanele cu sistem imunitar slăbit;
- călătorii internaționali;
- bărbații care întrețin relații sexuale cu alți bărbați
Măsuri de prevenție recomandate
Pentru a reduce riscul de infectare, autoritățile sanitare recomandă:
- spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun;
- evitarea consumului de apă din surse nesigure;
spalare pe maini / sursa foto: dreamstime.com
- respectarea regulilor de igienă alimentară;
- evitarea înghițirii apei din piscine sau lacuri;
- măsuri stricte de igienă în îngrijirea persoanelor bolnave.
CDC subliniază că monitorizarea continuă și intervențiile de sănătate publică sunt esențiale pentru limitarea răspândirii tulpinilor rezistente.
Creșterea infecțiilor de dizenterie rezistentă la antibiotice evidențiază o problemă emergentă de sănătate publică în Statele Unite, cu implicații potențiale la nivel global.
Lipsa opțiunilor eficiente de tratament oral și răspândirea internă a bacteriei subliniază necesitatea unor măsuri riguroase de prevenție, supraveghere și cercetare continuă pentru a limita impactul acestei amenințări microbiologice.
