musculita doom / sursa foto: captură video
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Cercetătorii au publicat harta completă a creierului și sistemului nervos central al unei musculițe de oțet, iar inginerii au folosit ulterior această reconstrucție într-un experiment virtual conectat la jocul Doom, potrivit GitHub.
Cele două proiecte arată cum o descoperire de neuroștiință poate deveni, în doar câteva zile, baza unui test neobișnuit de inteligență artificială.
Harta, prezentată de Google Research și colaboratorii săi pe 3 septembrie 2026, cuprinde peste 166.000 de neuroni ai masculului de Drosophila melanogaster.
Tom’s Hardware a relatat că un proiect independent, numit DOOMFLY, a început să folosească această reconstrucție într-o simulare în careactivitatea neuronală controlează acțiuni din Doom.
Experimentul nu înseamnă că o musculiță reală a fost conectată la joc sau că un creier biologic a fost transferat într-un calculator.
O hartă a peste 166.000 de neuroni
Proiectul de cartografiere reprezintă un pas important în connectomică, domeniul care studiază conexiunile dintre neuroni. Cercetătorii au reconstruit creierul și sistemul nervos central al unui mascul adult, oferind un model detaliat al circuitelor care stau la baza percepției, mișcării și comportamentului.
Noua hartă completează cercetarea publicată în 2024, când FlyWire Consortium a prezentat conectomul creierului unei femele adulte de musculiță. Studiul respectiv a identificat peste 139.000 de neuroni și mai mult de 50 de milioane de conexiuni. Împreună, cele două reconstrucții permit comparații între sexe și oferă cercetătorilor un instrument pentru investigarea diferențelor dintre circuitele neuronale.
Harta nu este doar o imagine tridimensională. Ea descrie traseele prin care circulă informația în sistemul nervos, astfel încât cercetătorii pot analiza modul în care semnalele senzoriale ajung la circuitele motorii și la cele asociate comportamentului. Scopul este să înțeleagă mai bine cum poate un creier relativ mic să coordoneze activități precum mersul, zborul, hrănirea sau interacțiunile sociale.
Cum a ajuns harta într-un joc video
Proiectul DOOMFLY, prezentat public pe GitHub, folosește conectomul masculin MaleCNS v1.0 într-o simulare a creierului musculiței. Imaginile din joc sunt transformate în semnale care stimulează neuroni senzoriali modelați, iar activitatea rețelei este convertită în comenzi pentru personajul din Doom.
Modelul include aproximativ 166.700 de neuroni și peste 25,5 milioane de conexiuni direcționate. Totuși, acestea nu sunt neuroni biologici activi, ci o reprezentare computațională a circuitelor. Inginerii au stabilit și o interfață artificială între rețea și joc: anumite semnale sunt folosite pentru rotire, mișcare și tragere.
Experimentul include și o componentă de plasticitate neuronală, inspirată de modul în care conexiunile dintre neuroni se pot modifica.
harta creier musca / sursa foto: captură video
Potrivit documentației proiectului, însă, versiunea actuală nu a demonstrat învățarea sau supraviețuirea îmbunătățită în joc. Autorii precizează că modificarea ponderilor și prelungirea rundelor nu sunt suficiente pentru a demonstra că modelul a învățat să joace.
Ce poate demonstra experimentul
Legătura dintre o hartă biologică și un joc video este, în primul rând, un test de modelare. Cercetătorii pot verifica dacă o rețea construită după organizarea unui creier real produce comportamente coerente atunci când primește stimuli și trebuie să genereze acțiuni. În acest caz, Doom oferă un mediu controlat în care pot fi urmărite reacțiile modelului.
Rezultatul nu trebuie confundat cu o inteligență artificială care a dobândit conștiință sau cu o copie digitală completă a unei musculițe. Harta descrie conexiunile, dar nu reproduce automat toate proprietățile biologice ale creierului. Iar experimentul DOOMFLY folosește ipoteze de modelare, semnale senzoriale aproximative și comenzi stabilite de ingineri.
Un pas spre modele de creier mai complexe
Cercetarea asupra musculiței este importantă deoarece oferă un sistem relativ simplu pentru studierea circuitelor neuronale. O hartă completă poate ajuta la formularea unor ipoteze despre modul în care apar comportamentele și poate servi drept punct de plecare pentru modele mai complexe.
Experimentul cu Doom adaugă o dimensiune practică acestei cercetări: arată cum o reconstrucție a unui sistem nervos poate fi transformată într-un model computațional testabil. Deocamdată, însă, el rămâne o demonstrație experimentală, nu dovada că un creier de musculiță a fost reprodus integral sau că a învățat să joace un joc video.
Recomandările noastre
