Conservatorii britanici au avut dintotdeauna o relație complexă cu libertățile civice. Acum preamăresc libertatea individuală și perorează contra statului-dădacă („nanny state”. Pe de alta, adoptă cu entuziasm politici publice iliberale sau care intervin în viața privată.

Partidul libertății individuale a introdus în ultimii ani restricții vaste asupra dreptului de a protesta și interdicții progresive împotriva fumătorilor adulți. Situația reflectă parțial o falie mai profundă între ceea ce era cândva liberalismul tradițional și Toryismul (Tory e altă denumire pentru conservatorii britanici) ceva mai paternalist ori autoritar, scrie Financial Times.

Conservatorii britanici au restricționat protestele ecologiste

Un compromis mulțumitor a fost acela că politicienii conservatori au considerat în regulă să interzică sau să reglementeze activități în care e improbabil să se implice și ei, dar nu-i suportă pe birocrații care intervin în viața lor. Așadar nu-i deranjează că au restricționat protestele ecologiste, la care oricum e improbabil să participe, dar nu vor să li se dispună să piardă în greutate sau să-și cumpere mașină electrică.

Din perspectiva multor opozanți, măsurile pandemice de carantină au distrus orice reputație a conservatorilor că ar fi de partea libertăților civice. Dar, indiferent dacă ești de acord sau nu cu această critică a unui răspuns la o situație excepțională, pandemia a avut consecințe importante asupra echilibrului dintre individ și statul care se apropie pe nesimțite de poziția celor care vor ca guvernul să rezolve probleme sociale.

Astfel a fost consolidată poziția acelor personaje, indiferent de culoarea politică, precum Tony Blair și Michael Gove, care vorbesc despre necesitatea unui stat „strategic” ori „activ”. Un exemplu e modul în care a fost exploatată pandemia pentru a se justifica înregistrarea mai multor date de la pacienți. Un altul e apelul unor foști miniștri de a se combate obezitatea.

Conservatorii britanici. Sursa foto: ft.com

Coaliția de conservatori pro-Brexit visa un Singapore pe Tamisa

Coaliția de conservatori pro-Brexit construită de Boris Johnson n-a fost fondată pe promisiunea unui stat mai mic, în ciuda tuturor acelor vise despre un Singapore pe Tamisa. Promisiunile esențiale ale lui Johnson au fost mărirea cheltuielilor destinate poliției, spitalelor și școlilor, plus un program regional pentru încurajarea creșterii economice în nordul țării.

Ceva mai recent, unii conservatori au pledat pentru stimulente de stat pentru creșterea natalității. Conservatorii liberali și-au văzut partidul dezlegându-și parâmele și jucând adesea rolul servitorilor involuntari ai etatismului.

Conservatorii britanici. Sursa foto: Facebook

Nicăieri nu sunt ilustrate mai bine tensiunile și contradicțiile decât în chestiunea introducerii unei cărți de identitate, căreia mulți conservatori i se opun visceral din motive de libertate civică. Susținerea publicului general pentru cartea de identitate fluctuează, însă partizanii ei sunt încurajați de acceptarea placidă a colectării de date personale de către companiile tehnologice, cât și de unele posibile beneficii practice, cum ar fi cele demonstrate de aplicația de telefon pentru vaccinarea pandemică. Blair, un vechi partizan al unor asemenea documente, propune acum (împreună cu fostul lider conservator William Hague) o carte de identitate exclusiv digitală, care prin intermediul telefonului te-ar putea lega de o gamă de servicii publice și i-ar permite și guvernului să-și organizeze mai bine datele.

Conservatorii britanici vor cât mai multe limitări ale populaţiei

Totuși, indiferent de argumentele pro și contra, lucrul cel mai frapant e cât de mult a făcut un guvern care se opune public și categoric cărții de identitate pentru a împăca populația cu ideea introducerii ei.

Printre măsurile recent adoptate de conservatori se numără obligația prezentării unui act de identitate pentru a putea vota și legi privind imigrația care le impun angajatorilor să verifice dacă potențialii angajați au drept de muncă, o cerință împovărătoare care ar fi simplificată pe loc de cartea de identitate. Planul premierului Rishi Sunak de a interzice progresiv fumatul înseamnă că în cele din urmă până și adulții de vârstă mijlocie vor trebui să-și dovedească vârsta pentru a putea cumpăra țigarete. Iar după colț pândește și o verificare mai riguroasă a vârstei pe internet. Mai adăugați și dorința limitării imigrației ilegale și argumentul devine și mai solid.

Argumentele pro și contra acestor planuri pot fi dezbătute. Dar deasupra acestora rămâne ideea că politicienii conservatori își erodează constant și involuntar propriile argumente împotriva adoptării unei forme unice de identificare pentru toți cetățenii. Indiferent că vorbim de un document fizic ori digital, cartea de identitate pare a deveni tot mai inevitabilă. Laburista Yvette Cooper a respins mai demult cartea de identitate ca parte a politicii de imigrație a partidului, însă ceva mai recent acesta a adoptat o poziție neutră.

Conservatorii britanici. Sursa foto: Facebook.

Asistăm în timp real la o rearanjare a facțiunilor din Partidul Conservator

La fel și în cazul sănătății: dacă un lider conservator e în măsură să-i interzică unui adult să fumeze, atunci nu e greu de imaginat că laburiștii vor presa pentru taxarea zahărului ori interzicerea promoțiilor și a alimentelor tip „junk food”. O asemenea erodare a idealurilor statului limitat e unul dintre motivele pentru care lansarea - altfel comică - a grupării Conservator Populare a lui Liz Truss e mai importantă decât ar putea părea la prima vedere. Asistăm în timp real la o rearanjare a facțiunilor din Partidul Conservator în contextul în care liberalii economici încearcă să găsească un numitor comun cu forțele intervenționiste, protecționiste și social-conservatoare.

Vorbim aici de marea preoteasă a creșterii economice încercând să ajungă la un acord cu coaliția anti-creștere din propriul partid. Umbrela potențial unificatoare a lui Truss e combaterea imigrației și a liberalilor etatiști [sic!] care încearcă să impună atitudini sociale de tip „woke”, programul ecologist „net zero” și politici publice de sănătate „nanny state”.

Conservatorii britanici, pe parcursul guvernării lor, au mers mereu în direcția opusă

Faptul că programul ei e considerat ostil de conducerea partidului denotă cât de mult s-a transformat politica formațiunii. Concluzia finală e că, de bine sau de rău, de la cartea de identitate până la politicile de sănătate, lege și ordine ba chiar și cheltuieli bugetare, conservatorii au permis pendulului să se deplaseze în direcția opusă partizanilor libertății.

Conservatorii pot încă visa la reîngrădirea statului și tăierea cheltuielilor publice, dar pe parcursul guvernării lor au mers mereu în direcția opusă. Așadar, atunci când următoarea legislatură se va reuni și ei se vor regăsi în parlament denunțând aroganța statului „strategic”, cineva ar trebui să le aducă aminte cum au pus și ei umărul la construcția acestuia, scrie ft.com.