Noul președinte al Republicii Cipru s-a angajat să aloce 2% din produsul intern brut al țării pentru cheltuielile forțelor armate. Împreună cu orientarea sa pro-occidentală în politica externă și cu ridicarea recentă de către SUA a embargoului asupra armelor (care fusese impus Ciprului), acest angajament ar putea avea un efect transformator asupra armatei modeste a republicii insulare.

Președintele Nikos Christodoulides și-a luat acest angajament pe 10 martie, în timpul unei vizite la o tabără de antrenament a forțelor speciale, scrie Forbes.

„Atât timp cât există o ocupație în țara noastră, suntem obligați să ne întărim capacitățile de descurajare”, a declarat el. Ocupația se referă la divizarea Ciprului prin invazia turcă din 1974, care a dus la înființarea Republicii Turce a Ciprului de Nord (TRNC) pe o treime din insulă. Doar Turcia recunoaște TRNC și menține acolo o forță de 35.000 de soldați.

În timp ce NATO și-a obligat de mult timp membrii să aloce cel puțin două procente din PIB-ul lor pentru cheltuielile de apărare, Christodoulides a clarificat că în prezent nu dorește aderarea Ciprului la alianță. În schimb, el vrea să pună Ciprul „în centrul” eforturilor Uniunii Europene de a spori apărarea europeană. „Am fost, de asemenea, ministru de externe și știu că fără o forță de descurajare puternică, fără o apărare puternică, vocea (țării) în probleme de politică externă este în mod clar limitată”, a spus el.

Având în vedere toate acestea, Ciprul ar putea fi în pragul celei mai semnificative acumulări militare de după anii 1990. În a doua jumătate a acelui deceniu, Nicosia a apelat la Rusia pentru echipament militar, când Statele Unite au impus un embargo complet asupra armelor pe insulă în 1987, sub pretextul de a preveni o cursă a înarmării acolo. Acest embargo a fost, în cele din urmă, ridicat în 2022, ceea ce ar putea însemna că Ciprul ar putea cumpăra arme occidentale pentru a înlocui vechiul său arsenal rusesc. Nicosia ar putea chiar transfera acel arsenal în Ucraina, dacă i se garantează înlocuiri adecvate și rapide. Procedând astfel, ar demonstra în mod adecvat seriozitatea politicii externe pro-occidentale a lui Christodoulides.

Înarmarea Ciprului

George Tzogopoulos, cercetător senior la Centrul Internațional de Formare Europeană (CIFE), a subliniat că Ciprul cheltuia deja mai mult pentru apărare ca procent din PIB decât majoritatea țărilor UE înainte de începerea actualului război din Ucraina, cu peste un an în urmă.

„În 2021, a fost clasat pe locul al cincilea pe lista europeană (împreună cu Franța și Lituania), după Grecia, Letonia, Estonia și România”, mi-a spus el. „Angajamentul lui Christodoulides reprezintă un ecou al tendinței generale din Europa, după 24 februarie 2022, ziua în care a început războiul, dar are legătură și cu situația generală din Cipru, amenințarea venită din Turcia și extinderea domeniului de aplicare a cooperării în apărare Cipru-SUA."

„Deci, da, mă aștept la o acumulare moderată de arme”, a spus el.

Cel mai avansat sistem pe care Nicosia l-a comandat în Rusia în anii 1990 a fost, fără îndoială, sistemul de rachete de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune S-300. Cu toate acestea, Turcia a amenințat cu distrugerea sistemului, odată ajuns pe insulă. A izbucnit o criză și o confruntare tensionată, care a fost dezamorsată doar atunci când sistemul a fost transferat și instalat pe insula grecească Creta.

Aproape 30 de ani mai târziu, republica insulară încearcă, fără îndoială, să-și îmbunătățească apărarea antiaeriană limitată, cu sistemele occidentale. Deși cel mai probabil nu va căuta un sistem cu raza de acțiune a S-300, poate obține apărare antiaeriană avansată de rază scurtă până la medie. Există deja indicii că va achiziționa sistemul Iron Dome din Israel.

Tzogopoulos crede că Ciprul, sub conducerea lui Christodoulides, va extinde probabil cooperarea în domeniul apărării cu SUA și cu Israelul. Iar consolidarea și modernizarea apărării sale aeriene va fi pe agendă.

„Ce tip de sistem va cumpăra, încă nu putem determina”, a spus el. „Dar este de așteptat ca discuțiile să se accelereze”.

Obiecțiile Turciei

Obiecțiile turcești existente împotriva oricărei consolidări militare cipriote vor crește, fără îndoială, iar lui Christodoulides îi va fi greu să obțină garanții de securitate din partea SUA sau a Israelului împotriva Turciei.

„Va trebui să se asigure că o descurajare mai puternică va funcționa practic ca un element de schimbare pașnică a strategiei pe insulă”, a spus Tzogopoulos. „Istoria (invazia din 1974) sugerează mai degrabă pesimism decât optimism. Deci, sarcina lui Christoulides este delicată”.

Liderul cipriot a condamnat fără echivoc invadarea Ucrainei de către Rusia, ca parte a orientării sale pro-occidentale în politica externă. Ucraina ar considera, fără îndoială, arsenalul rusesc al Ciprului, care include tancuri de luptă T-80 și sisteme de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune, extrem de util și compatibil.

„Cu cât Nicosia se apropie mai mult de Washington, cu atât va fi mai probabil să fie presată să joace un rol militar activ în Ucraina, printre altele, prin furnizarea către Kiev de arme de producție rusească și să obțină alternative occidentale”, a spus Tzogopoulos. „Responsabilitatea lui Christodoulides este să se asigure că legăturile mai strânse dintre SUA și Cipru nu vor duce la o aliniere turco-rusă a intereselor de securitate cu potențialul de a dăuna intereselor naționale ale Nicosiei”.

„Noul președinte ar putea fi prins în antagonismul crescând al altora”.

Ciprul nu a operat niciodată avioane de luptă și deține în prezent doar un număr mic de drone de supraveghere neînarmate, achiziționate din Israel. Zvonuri neconfirmate din trecut sugerau că Grecia ar putea furniza, în cele din urmă, Nicosiei unele dintre avioanele sale Dassault Mirage 2000, fabricate în Franța, deși acest lucru ar fi puțin probabil din diverse motive. Republica insulară ar putea apela la Israel pentru drone armate.

Ce vrea să facă Ciprul

În timp ce Tzogopoulos consideră că aceste scenarii sunt posibile, el a susținut că ceea ce contează mai mult pentru Cipru nu este doar investiția în arme noi, indiferent de tipul sau originea acestora, ci legarea „noilor cheltuieli militare și a noilor acorduri militare de o dogmă specifică”.

„După părerea mea, Nicosia va trebui să ceară ca extinderea NATO (cu Finlanda și Suedia) să includă și Ciprul”, a spus el. "Evident, obiecția Turciei este de consemnat. Dar cred cu tărie că numai o consolidare militară nu va rezolva problema sa. Nicosia trebuie să acționeze strategic, cel puțin să încerce în această direcție".

Ce arme obține Ciprul în cele din urmă acum, când embargoul american este ridicat, depinde în mare măsură de calculele SUA, deoarece Washingtonul definește caracteristicile acestui parteneriat de apărare ca fiind în curs de constituire.

„Deoarece participarea Nicosiei la proiectele europene de apărare nu face o diferență substanțială în garantarea siguranței sale, va trebui să se asigure că viitoarele sale alegeri pro-SUA nu vor împinge insula în arii neexplorate”, a spus Tzogopoulos. „De aceea susțin că Christodoulides are nevoie de o politică echilibrată și calculată pentru a decide asupra unei consolidări militare”.

„Totul depinde de o strategie clară vizând ceea ce vrea să realizeze”. (Autor: Paul Iddon; Traducerea: Cristina Zaharia, RADOR)