Ciocnirile violente din Caucaz amenință iar securitatea regiunii
- Simona Stupar
- 4 aprilie 2016, 00:00
În Nagorno-Karabakh au izbucnit lupte grele, în weekend, între forțele armene și cele azere, reaprinzând un război înghețat ce datează de 25 de ani
Lupte dure, cu artilerie, tancuri și aviație, au izbucnit, sâmbătă dimineața, la linia de contact dintre Azerbaidjan și Nagorno-Karabakh. Nu este clar cine a acționat primul, cert este că situația a escaladat în cel mai grav schimb de focuri de după armistițiul semnat în anul 1994, iar autoritățile de la Baku și Erevan se acuză reciproc și vorbesc despre zeci de morți și răniți.
Aseară, Azerbaidjanul a anunțat o încetare unilaterală a focului, ca urmare a apelului făcut de comunitatea internațională pentru stoparea violențelor. Dar forțele din Karabakh, susținute de Armenia, au dezmințit informația și au spus că azerii continuă focurile de artilerie.
Zeci de victime, printre care și civili
Ministerul azer al Apărării a susținut că forțele armate au pierdut 12 soldați, un elicopter și un tanc, în timpul ostilităților. Iar în tabăra opusă, 18 soldați armeni au murit și 35 au fost răniți.
Președintele turc, Recep Erdogan, i-a telefonat omologului său azer, Ilham Aliyev, pentru a-și exprima susținerea „până la capăt” pentru Baku. „Președintele turc a exprimat condoleanțe și a subliniat că poporul turc va fi mereu alături de cel azer”, a anunțat biroul de presă al președintele azer.
Turcia are relații apropiate cu azerii și niciun fel de relații cu armenii, din cauza disputei privind uciderea în masă a armenilor, în timpul erei otomane, pe care Erevan o consideră genocid, iar Ankara o neagă cu fermitate.
Erdogan a dat vina pe lipsa de acțiune a Grupului de la Minsk al OSCE, pentru că acest conflict a rămas nerezolvat atâția ani. „Dacă Grupul ar fi rezolvat problema la timp, n-am fi acum martorii evenimentelor de la linia de contact dintre forțele azere și cele armene”, a spus liderul turc, aflat în SUA, unde a inaugurat un centru islamic în Maryland.
Conflict fără final
Turcia face parte, alături de Rusia, SUA, Franța, Belarus, Germania, Italia, Suedia, Finlanda și cele două națiuni în conflict, din Grupul de la Minsk. Nagorno-Karabakh, o zonă muntoasă locuită preponderent de armeni, în Azerbaidjan, s-a separat, în 1988, și și-a declarat independența în 1991. Au urmat trei ani de război sângeros, soldat cu 30.000 de victime. Rusia a mediat un armistițiu, iar Grupul de la Minsk mediază, de atunci, negocieri de pace, fără rezultat.
Rădăcinile războiului
Problemele între Armenia și Azerbaidjan sunt vechi, din cauze etnice și religioase. Cele două națiuni au devenit state după prăbușirea Imperiului Rus, la începutul secolului 20, și au luptat unul împotriva altuia în 1918. Când Moscova a creat URSS, conflictul a fost asimilat, nefiind încheiat. Este și un diferend între creștinii armeni și musulmanii turci, dar și influențele persane din zonă. În 1988, când Parlamentul din Karabakh a votat unirea cu Armenia, azerii au plecat din zonă. Circa 230.000 de armeni din Azerbaidjan și 800.000 de azeri din Armenia și Karabakh au fost dislocați, din cauza conflictului armat.