Judecători. Sursa foto: AI
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Judecătorii și procurorii sunt cei care decid soarta românilor. Ei trebuie evaluați psihologic periodic, iar atunci când apar indicii privind o posibilă problemă psihică, legea prevede și expertiza medicală de specialitate. Cazul procurorului Radu George Bucurică readuce în atenție mecanismele prin care starea psihică a unui magistrat poate fi verificată.
Cu doar câteva zile înainte de cazul Bucurică, am asistat la devierea unei judecătoare care s-a dus peste o instanță superioară să facă pe avocata propriei sentințe decisă anterior. Au fost scene greu de imaginat într-o sală de judecată, în 26 august 2026, la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cazul ROMATSA - Judecătoare scoasă din sală cu jandarmii
Judecătoarea Liliana Alexe, cea care pronunțase sentința atacată în recurs, s-a prezentat personal în sala în care se judeca dosarul ROMATSA și a încercat în repetate rânduri să ia cuvântul pentru a-și susține propria hotărâre. Situația a escaladat până în punctul în care a fost nevoie de intervenția jandarmilor.
Într-o judecătorie se decide asupra vieții unor oameni. Sursa foto: portal.just
Într-o perioadă în care tot mai mulți oameni spun că judecătorii și procurorii au o putere uriașă asupra vieții lor, iar unele comportamente ale unor magistrați stârnesc nedumerire sau chiar revoltă, apare inevitabil și întrebarea dacă cei care decid asupra libertății, averii, familiei sau carierei altora sunt verificați, la rândul lor, din punct de vedere psihologic sau psihiatric.
Răspunsul este da.
Și nu este vorba despre o recomandare sau despre o procedură lăsată la latitudinea magistratului. Legea prevede evaluarea psihologică periodică a judecătorilor și procurorilor și stabilește inclusiv mecanismul prin care un magistrat poate ajunge la expertiză medicală de specialitate atunci când există indicii privind o posibilă boală psihică.
Evaluarea psihologică, obligatorie o dată la 5 ani
Potrivit Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorii și procurorii se supun evaluării psihologice o dată la cinci ani.
Evaluarea urmărește aptitudinile psihologice necesare exercitării profesiei, iar rezultatul este consemnat prin calificativul „recomandabil” sau „nerecomandabil”.
În cazul unui rezultat nefavorabil, legea permite luarea unor măsuri suplimentare, inclusiv expertiză medicală de specialitate și/sau consiliere psihologică, urmate de reevaluare.
Prin urmare, ideea potrivit căreia un magistrat este testat o singură dată, la intrarea în profesie, și apoi nu mai este verificat psihologic nu corespunde prevederilor actuale. Există un control periodic, dar există și un mecanism pentru situațiile care apar între două evaluări.
Când se ajunge la expertiza psihiatrică
Evaluarea psihologică periodică nu trebuie confundată cu expertiza psihiatrică, o experiză medicală de specialitate.
Dacă apar indicii că un judecător sau procuror ar putea suferi de o boală psihică, legislația prevede posibilitatea verificării sale de către o comisie medicală de specialitate.
CSM are chiar metodologii distincte pentru efectuarea expertizei medicale de specialitate în asemenea situații. Practic, există două filtre:
- evaluarea psihologică periodică, realizată la fiecare cinci ani;
- expertiza medicală de specialitate, care poate fi dispusă atunci când apar indicii privind o posibilă boală psihică.
Această diferență este importantă. Un test psihologic periodic nu poate anticipa toate modificările care pot apărea în starea unei persoane în următorii ani. Tocmai de aceea, legea permite o intervenție suplimentară atunci când apar semnale serioase.
Există și consecințe dacă magistratul refuză expertiza
Faptul că un magistrat este trimis la expertiză nu înseamnă automat că este bolnav sau că va fi declarat inapt. Dar nici refuzul procedurii nu poate continua la nesfârșit.
În ultimii ani au existat cazuri în care magistrați au fost suspendați pentru că nu s-au prezentat la expertiza de specialitate, iar în anumite situații s-a ajuns chiar la eliberarea din funcție.
În 2025, judecătoarea Mihaela Lăzău de la Judecătoria Sânnicolau Mare a fost eliberată din funcție după neprezentarea nejustificată la expertiza de specialitate.
În 2026, un caz similar a fost cel al judecătoarei Mădălina Georgeta Dinu de la Tribunalul Dâmbovița, eliberată din funcție pentru neprezentarea nejustificată la expertiză în termenul prevăzut de lege.
Sunt exemple care au apărut în presă, apoi în decretele prezidențiale și care arată că mecanismul există și poate produce consecințe concrete.
Un procuror a fost trimis la comisie psihiatrică
Un alt caz relevant este cel al procurorului Ioan Bene, fostul șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, județul Bihor, ale cărui fapte și decizii au surprins toată țara .
În 2024, CSM a dispus prezentarea acestuia în fața unei comisii medicale de specialitate pentru verificarea unei eventuale boli psihice.
Potrivit informațiilor publice despre caz, expertiza nu a dus la declararea sa ca inapt pentru profesie și a fost suspendat. Procurorul a fost considerat apt, însă cu recomandări medicale și cu necesitatea unei monitorizări ulterioare. Bene a deschis mai multe procese împotriva deciziei superiorilor.
Cazul este important tocmai pentru că arată ce înseamnă în practică o expertiză psihiatrică: nu este o condamnare și nu înseamnă automat pierderea funcției. Este o procedură medicală prin care se stabilește dacă există sau nu o problemă care afectează capacitatea de exercitare a profesiei.
Judecătorul Gabriel Apostol, cazul care a rămas în memoria publică
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al judecătorului Gabriel Apostol, de la Judecătoria Pitești. Devenise cunoscut românilor și prin participarea la emisiunea MasterChef unde s-a dus să gătească.
În 2013, Apostol a fost implicat într-un incident într-o benzinărie de pe autostradă, în prezența fiicei sale și a mai multor martori. Conflictul cu polițiștii a fost filmat de camerele de supraveghere și a devenit rapid unul dintre cele mai comentate cazuri din magistratură. Imaginile au șocat pe toată lumea.
Ulterior, judecătorul a fost implicat într-un alt incident, într-un magazin din Pitești. În 2014, CSM l-a suspendat din funcție în contextul procedurilor disciplinare.
În decembrie 2022, la vârsta de 45 de ani, acesta s-a sinucis într-un mod șocant, care a confirmat problemele psihice serioase cu care se confrunta.
Cazul rămâne relevant pentru discuția despre sănătatea psihică a magistraților tocmai prin succesiunea de incidente, suspendarea din funcție și faptul că, ulterior, numele său a fost invocat în dezbaterea privind necesitatea unor controale psihologice mai frecvente.
Cazul procurorului Bucurică și întrebarea care se pune acum
Cazul procurorului Radu George Bucurică, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, arestat zilele trecute, readuce problema în actualitate.
Potrivit informațiilor din dosar și relatărilor publice, permisul său de armă fusese anulat înaintea incidentului dintr-un local. Cu toate acestea, procurorul ar fi mers înarmat acolo. Apariția sa i-a alarmat pe cei aflați acolo, iar intervenția Poliției a degenerat într-un incident violent.
Anchetatorii îl acuză, între altele, de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, tulburarea ordinii și liniștii publice și ultraj.
Procurorul Radu George Bucurică
Joi, 27 august 2026, Înalta Curte a dispus arestarea sa preventivă. Procurorul nu a așteptat decizia instanței și a dispărut din zonă. Și-a închis telefonul, astfel că nimeni nu a putut da de el după aflarea sentinței.
Pentru că nu s-a prezentat pentru punerea în executare a mandatului, a fost dat în urmărire și a fost găsit ulterior de polițiști într-un supermarket din zona Snagov, desculț. Făcea cumpărături. A râs și le-a spus polițiștilor că îl strângeau pantofii.
Succesiunea acestor episoade a ridicat pe rețelele sociale o întrebare legitimă privind aptitudinea psihică a magistratului. Așa cum am spus, dacă există însă indicii obiective că un magistrat nu mai este apt din punct de vedere psihic să-și exercite funcția, legea prevede exact procedura care trebuie urmată. Important este ca șefii să acționeze.
Câte cazuri există, de fapt?
Aici apare una dintre cele mai mari necunoscute.
Deși legea prevede evaluarea psihologică periodică și există metodologii pentru expertiza medicală de specialitate, rapoartele publice ale CSM nu oferă o statistică simplă și completă privind numărul total al evaluărilor psihologice efectuate, câți magistrați au primit calificativul „nerecomandabil”, câte expertize psihiatrice au fost dispuse și care au fost rezultatele acestora.
Există cazuri individuale care pot fi identificate din hotărâri ale CSM, decrete prezidențiale și documente judiciare. Dar imaginea de ansamblu lipsește. Iar această lipsă de date nu ajută nici sistemul judiciar, nici publicul.
Oamenii au dreptul să știe că există mecanisme de control, iar sistemul judiciar ar avea interesul să arate cât de des sunt folosite și cât de eficiente sunt.
Controlul psihologic sau psihiatric nu e o ofensă adusă magistraților
Evaluarea psihologică și expertiza psihiatrică trebuie să fie proceduri profesionale și medicale, nu instrumente de presiune asupra magistraților. Dar e bine de știut că, atunci când există indicii obiective privind starea psihică a unui magistrat, legea oferă autorităților instrumentele necesare.
Nu este nevoie ca societatea să decidă dacă un judecător sau un procuror este „cu probleme la cap”. Dar trebuie să știe că există un mecanism legal prin care specialiștii pot verifica acest lucru.
Legea prevede evaluare psihologică periodică la fiecare cinci ani și permite expertiza medicală de specialitate atunci când apar indicii privind o posibilă boală psihică. Refuzul expertizei a dus inclusiv la eliberarea unor magistrați din funcție.
Într-o societate în care cei care poartă roba au puterea de a decide asupra libertății, averii, familiei și destinului profesional al altor oameni, transparența asupra acestor mecanisme nu ar trebui să fie privită ca o ofensă adusă magistraturii. Dimpotrivă.
Recomandările noastre
