Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Henri Mathias Berthelot și Anton Ludwig August von Mackensen au în comun luna de naștere și faptul că, la un punct crucial al carierei lor s-au aflat pe frontul românesc. Evident, unul a fost în ipostaza de prieten, celălalt de inamic al României. Primul a câștigat, al doilea, a pierdut.
Al doilea a câștigat rapid bătălia pentru București, dar l-a părăsit ca un învins, iar cel dintâi, deși a fost nevoit să plece în refugiu, s-a întors ca un învingător, alături de Regele Ferdinand și Regina Maria.
Henri Mathias Berthelot - misiunea vieții sale, la București și la Iași
Generalul Henri Mathias Berthelot s-a născut la 7 decembrie 1861, la Feurs, Loireîn Franța. Din vara lui 1914 și până în octombrie 1916, a fost șeful de stat major al al Comandantului Suprem al forțelor militare franceze concentrate pe Frontul de Vest, Mareșalul Joseph Joffre. A primit în octombrie 1916, misiunea de a comanda Misiunea Franceză în România, fiind consilier militar al Regelui Ferdinand al României.
A plecat alături de Familia Regală, Guvernul și Parlamentul României, la Iași, în refugiu, în noiembrie 1916. Din ianuarie și până în mai 1917, generalul Berthelot a condus activitatea de reorganizare, instrucție a Armatei Române în vederea rezistenței în Moldova. Grație activității sale, Armata Română a rezistat la Mărăști, Mărășești, Oituz în vara anului 1917. După preliminariile de la Buftea care au premers Păcii de la București din 7 mai 1918, Misiunea Militară Franceză a trebuit să se setragă prin Rusia, în martie 1918, ajungînd la Paris în mai 1918.
Sursa foto. EVZ
Va reveni, la 1 octombrie 1918, la Iași, în fruntea unei noi Misiuni Militare Franceze, însoțindu-i pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria, la intrarea în Capitală, la 1 decembrie 1918. Misiunea sa a încetat la 4 mai 1919. A fost decorat cu marile decorații și ordine militare românești, a fost proclamat cetățean de onoare al României, primind o suprafață de teren și o casă în România. Academia Română l-a ales ca membru de onoare în 1926, anul când a trecut în rezervă. După război, a îndeplinit mai multe funcții de guvernator militar în departamente franceze.Va deceda la 28 ianuarie 1931, la Paris.
Recunoștința Generalului „Burtălău” față de români și România
Soldații români, datorită staturii sale mari și a burții proeminente i-au spus „generalul Burtălău”, care se apropia sonor de numele francez.
La un an de la încheierea armistițiului, la Paris, pe 11 noiembrie 1919, s-a organizat o paradă militară. Generalul Berthelot i-a spus generalului Ferdinand Foch, atunci când prin dreptul tribunei oficiale a trecut unitatea românească trimisă pentru parad: «Foch, saluez ! C'est la famille.» ”Salutați-i, generale Foch! Sunt familia”!
La 6 februarie 1931, când s-a deschis testamentul său, s-a aflat că toate depozitele bancare din România le-a lăsat statului român pentru a se acorda burse unor tineri români talentați care să studieze în Franța, atât la specializări civile cât și la specializări militare. Academiei Române i-a lăsat terenul din localitatea hunedoreană Fărcădinu de Jos, care astăzi îi poartă numele generalului Berthelot.
Anton Ludwig August von Mackensen - cuceritorul care visa la o luptă dură pentru Capitală și s-a trezit aclamat și primind flori
Feldmareșalul german August von Mackensen a avut un destin deosebit. Se născuse la 6 decembrie 1849, la Trossin în actualul land Saxonia, stat german. Așadar, la 6 decembrie 1916, von Mackensen împlinea 67 de ani. La 19 decembrie 1916 (conform calendarului gregorian) a ocupat Capitala. După calendarul iulian, era 6 decembie 1916.
București, au rămas o parte din oficiali care au acceptat să facă parte din guvernul colaboraționist și din presa oficială. Unii erau filogermani, alții erau pur și simplu comozi. Cei mai mulți nu aveau posibilitatea să plece. Așadar, au rămas în București. Prințul Schaumburg-Lippe, fostul atașat militar al Germaniei în România a venit înainte de intrarea feldmareșalului în Capitală, ca să prezinte condițiile capitulării. Primarul Emil Petrescu se va supune și momentul va fi marcat oficial.
Dar oare cum a arătat acea zi? A fost o zi fără zăpadă, dar închisă. Copiii care distribuiau ziarele proaspăt ieșite din rotativele tipografiilor deja cumpărate din anii neutralității de germani, strigau știrile, adică știrea că trupele germane au fost zărite la Chitilia. De acolo, pe Calea Griviței, spre Gara de Nord, apoi pe Știrbei Vodă, spre Ateneu, Athenee Palace și Palatul Regal, o mulțime de curioși au venit cu flori. Războiul fusese pierdut, rezistența nu se mai putea regrupa decât târziu. August von Mackensen era dezamăgit. Spera să cucerească o capitală, să prefacă totul în ruină, numai că era așteptat cu ovații, flori, pe tot parcursul.
Ordonanța militară a lui Mackensen va impune ocupația. La Cercul Militar se va face Hauptwache, adică o închisoare pentru ofițerii români prizonieri. Palatul Regal va rămâne închis. Mackensen va instala comandatura germană la Cișmigiu, la actuala Primărie Generală a Capitalei. El personal, a ales să stea la Athenee Palace. La Cismigiu, bătrânul feldmareșal ordonă în 1917, să se planteze varză, era nevoie pentru trupă. Pe ascuns sau la vedere, Cișmigiul nu mai are copaci care sunt tăiați. Cam tot ce e lemn în București dispare.
General Feldmarschall August Von Mackensen Sursa foto: Wikipedia
Între 6 decembrie 1916 și 30 noiembrie 1918, Bucureștiul a fost ocupat de Puterile Centrale. Feldmareșalul se va retrage după armistițiul de la Compiegne din 11 noiembrie 1918. După ce a fost o vreme, reținut la Budapesta de maghiarii pro-antantiști ai lui Mihaly Karoly. Predat generalului Franchet d Esperey, a fost deținut ca prizonier de război la Futog, Serbia. Acuzat de crime de război, va fi absolvit și eliberat. A trecut în rezervă în anul 1920.
Mackensen a murit, nai târziu, la 8 noiembrie 1945, la Habinghorst, Saxonia Inferioară, aflată în zona ocupată de aliați a Germaniei. Trăise prăbușirea a două Reich-uri germane, învinse în mare, de aceiași aliați, SUA; Anglia, Franța la care în mai 1945 se adăuga URSS. Avea la moarte, 96 de ani.
