CIA. Rapoartele trimise de serviciile de informații către reponsabilii politici sunt probabil cele mai interesante documente la care au acces istoricii specializați în cercetarea arhivelor.

Aceste prezentări nu numai că încearcă să prezinte realitatea așa cum este, dincolo de orice fățărnicie diplomatică, dar ating și probleme diverse, inclusiv de ordin antropologic.

Și ar mai fi ceva interesant de subliniat, aceste documente sunt esențiale pentru orice lider politic care încearcă să-și facă o idee despre un anumit subiect. Documentul pe care vi-l prezint astăzi nu face excepție. Este vorba de un raport trimis pe 5 octombrie 1949 de Central Intelligence Agency (CIA, agenția de spionaj americană) președintelui american Harry S. Truman.

Raportul este, evident, amplu și prezintă o imagine completă a informațiilor pe care le aveau americanii despre România la acea dată. Pentru istorici, e o adevărată mină de aur. Conține însă și lucruri extrem de interesante pentru marele public, cum ar fi, de pildă, considerațiile experților americani cu privire la „opinia publică” din România.

Iată ce notează specialiștii CIA în raportul transmis președintelui în toamna anului 1949: „Românii sunt considerați, în general, un amestec latin și oriental. Acest lucru poate explica multiplele fațete ale caracterului național al românilor. Explozivi și emoționali în momentele de stres, românii sunt, fără îndoială, dispuși, totuși să-și exerseze răbdarea pentru a-și atinge scopurile de lungă durată.

Gradul ridicat de adaptabilitate și oportunism politic explică parțial supraviețuirea lor ca etnie și ca națiune, iar acești factori joacă probabil un rol puternic în reacția României la dominația actuală a Unirii Sovietice. Majoritatea trăiește în așteptarea zilei în care rușii vor dispărea, iar actualii lideri din România vor fi lichidați. Ei nu sunt capabili, totuși, să facă nicio mișcare pentru a deranja regimul, iar în prezent atitudinea față de această dominație este una inert-ostilă.

Ei nu văd posibilitatea unei eliberări, decât ca urmare a unui război în care Occidentul va înfrânge Uniunea Sovietică. Prin urmare, românii sunt încântați de orice nou incident care duce la o deteriorare a relațiilor URSS cu Occidentul. Deși românii, în marea lor majoritate, îi urăsc pe stăpânii lor din prezent și speră la eliberare, e de așteptat ca fermitatea guvermării actuale și eforturile viguroase pe care le face pentru a șterge ideile și tradițiile occidentale să dea roade în următorii ani, iar voința de a rezista să scadă la proporțiineglijabi le.

Ura poate lăsa locul unei toleranțe resemnate, iar românii ar putea accepta noua ordine (comunistă), așa cum au făcut și frații lor de sânge din Moldova (Basarabia n.r.) vreme de trei decenii (aici autorul raportului greșește flagrant, crezând probabil că Basarabia a fost în componența URSS după 1918 n.r.).

Numai dacă o speranță luminoasă de eliberare va fi arătată poporului român, acesta se va simți inspirat să opună o rezistență efectivă subjugării comuniste a națiunii lor. Istoria românilor demonstrează că ei au un talent rar de a-și înfrunta opresorii atunci când independența și eliberarea de sub tiranie pot fi obținute.”.

Sunt multe lucruri nedrepte în portretul pe care experții CIA îl fac poporului român, dar, evident, la fel de multe adevărate. Românii au opus cea mai lungă și puternică rezistență armată sovietizării țării prin nucleele de partizani, Mai mult istoria a dovedit că românii cei „descurcăreți” au știut mai bine decât ungurii sau cehii și slovacii să-și conserve independența față de sovietici și să-și ferească țara de invazii cum au fost cele din 1956 și 1968.

Mai mult, ura față de agresorul sovietic n-a scăzut deloc. Și ar mai fi un amănunt pe care ar fi bine să și-l amintească toți opresorii, renegații și detractorii acestui popor, inclusiv postacii care la adăpostul anonimatului îndrăznesc să-l insulte: neamul românesc a supraviețuit tuturor imperiilor, ideologiilor și năpastelor, pentru că simțea că, mai devreme sau mai târziu, va veni și Ziua Dreptății.