„Casele lui Chirica, prea multe, prea stand în prețuri subevaluate, donații și împrumuturi de la rude, exprimă un fenomen general în România.

Ori intrați bogați în politică și va ocupați de comunitate din simt civic, donându-vă salariul, ori intrați săraci în politică, din vocație, și trebuie să ieșiți la fel de săraci. Această trebuie să devină o normă incontestabilă, să fie normalitatea.

Boc a stat mulți ani la bloc, în 3 camere, am înțeles că și-a luat o casă, una singură. Bolojan are o singură casă, nu sunt oameni pe care toată ziua să-i păzești, să-i suspectezi că au că prima ocupație propria îmbogățire.

Nu poți deveni primar stand într-un apartament cu 3 camere și să ieși după un mandat cu patru case. Poți face un credit ipotecar și să ai o mașină.

Să fii primar nu înseamnă intrarea în Olimpul zeilor. E o slujba că oricare altă, că un medic, că un inginer, că un șef de catedră universitară. Trebuie să îi privim pe politicieni că pe egalii noștri, cu salarii decente și al căror standard de viață nu trebuie să fie cu mult mai ridicat. Întră în politică pentru că în economia privată le-ar fi mult mai greu și pentru că sunt interesați de proiectele publice.

Un primar trebuie să fie un om normal, că în Bergen, Malmo, Haga sau Reims. Să parcheze o mașină banală în față unei case de 120 mp și să aibă un statut de tehnocrat plătit rezonabil, nicidecum să fie un privilegiat al obștei.

Cazul Chirica trebuie să ne ridice valul de pe ochi. Prea multe case, prea multe donații, prea multe minciuni. Într-un timp record, când alții, din 2.700 de euro venituri lunare, trăiesc la limita decenței, cu weekenduri la munte și două săptămâni de vacanță pe vara.

Fenomenul îmbogățirii are legătură cu evoluția comunităților. Chirica a avut în cap în primul rând să se îmbogățească. Din prima zi în care a venit la Primărie, și-a adus doar oamenii de încredere, clanul de apropiați, și singură obsesie a tuturor a fost să se îmbogățească. Și-au dat autorizații, contracte la societățile Primăriei, și-au împărțit Urbanismul în feude, au început o cursa a averii, care ce bloc a mai făcut sau câte etaje mai împarte cu nu știu ce dezvoltator. A devenit un mod de viață, în loc să se ocupe de oraș.

Administrația Iașului este foarte lentă. În afară de strânsul gunoiului și măturat străzile, toate proiectele Iașului sunt în mare întârziere, lucrurile sunt amânate la nesfârșit. Nu asfaltează noile suburbii, nu fac infrastructură, nu fac stadion, Sala, Opera, nu fac creșe, Autogară, Centură, nimic. Pentru că Mihai Chirica alocă foarte puțin timp într-un an orașului și foarte mult timp propriei îmbogățiri, propriei distracții.

Această e legătură directă între averile nejustificate și proiectele întârziate. Trebuie să deschidem ochii, să schimbăm paradigmă. Să spunem: nu mai vrem îmbogățiți peste noapte – și efectiv să-i alungăm din orașul nostru. Vrem lideri normali, care trăiesc decent și care sunt capabili să ne rezolve lucrurile importante cât mai repede. Altfel, să dispară!”, scrie jurnalistul pe Facebook.

 

Te-ar putea interesa și: