Social
Cercetătorii schimbă perspectiva asupra obezității după identificarea unui mecanism necunoscut în celulele adipoase
Persoană supraponderală. Sursa Foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Cercetătorii au identificat un rol necunoscut al unei enzime implicate în metabolismul grăsimilor, relatează cell.com. Descoperirea ar putea schimba modul în care este înțeleasă obezitatea și bolile metabolice.
Descoperire majoră a cercetătorilor despre obezitate. Rolul unei enzime schimbă teoria metabolismului grăsimilor
O echipă de la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Metabolice (I2MC), parte a Universității din Toulouse, a identificat un mecanism nou care influențează funcționarea țesutului adipos. Rezultatele au fost publicate în Cell Metabolism și aduc o perspectivă diferită asupra modului în care organismul gestionează grăsimile.
În centrul cercetării se află lipaza sensibilă la hormoni (HSL), o proteină cunoscută de peste șase decenii pentru rolul său în descompunerea trigliceridelor. În mod tradițional, HSL este activată de hormoni precum adrenalina în perioadele de post sau între mese, atunci când organismul are nevoie de energie și mobilizează rezervele de grăsime.
Obezitate / sursa foto: dreamstime.com
Studiul arată că enzima acționează și în nucleul celulelor adipoase
Cercetătorii au constatat că HSL nu este prezentă doar la nivelul depozitelor de grăsime, ci și în nucleul adipocitelor. Această structură celulară, care conține ADN-ul, controlează activitatea genetică a celulei.
Analizele au arătat că HSL interacționează aici cu numeroase proteine și participă la procese esențiale pentru funcționarea normală a țesutului adipos. Potrivit autorilor, această activitate contribuie la menținerea unui volum adecvat de țesut adipos și la sănătatea celulelor.
Descoperirea cercetătorilor explică de ce lipsa enzimei nu duce la obezitate, ci la o boală rară
Rezultatele oferă o explicație pentru un fenomen observat anterior. În teorie, absența HSL ar trebui să împiedice degradarea grăsimilor și să favorizeze acumularea acestora. În practică, atât la oameni, cât și la șoareci cu mutații ale genei HSL, apare lipodistrofia, o afecțiune caracterizată prin pierderea țesutului adipos sănătos.
Deși obezitatea și lipodistrofia sunt considerate opuse, ambele pot genera probleme similare. Disfuncția țesutului adipos este asociată cu rezistența la insulină, diabetul zaharat de tip 2, steatoza hepatică, inflamația și bolile cardiovasculare.
Cercetătorii au observat legături între enzimă și procese esențiale din celulă
Studiul arată că HSL din nucleu este implicată în reglarea activității mitocondriilor și a matricei extracelulare. Mitocondriile sunt responsabile de producerea energiei, iar matricea extracelulară susține structura țesuturilor.
Dezechilibrele acestor sisteme au fost asociate anterior cu obezitatea și alte boli metabolice, ceea ce sugerează că rolul enzimei este mai complex decât se credea.
Poziția enzimei în celulă se modifică în funcție de starea metabolică
O altă observație importantă este că HSL își schimbă localizarea în funcție de nevoile organismului. În timpul postului, adrenalina determină ieșirea enzimei din nucleu pentru a participa la mobilizarea grăsimilor.
În schimb, la șoarecii obezi hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi, nivelul HSL din nucleu a crescut. Cercetătorii au asociat acest mecanism cu căi de semnalizare care implică moleculele TGF-β și SMAD3, cunoscute pentru rolul lor în inflamație și remodelarea țesuturilor.
Interacțiunile cu alte proteine sugerează un rol direct în reglarea genelor
Datele arată că HSL din nucleu interacționează cu proteine implicate în expresia genelor și procesarea ARN-ului. Acest lucru indică faptul că enzima ar putea influența direct modul în care funcționează adipocitele la nivel genetic.
„HSL este cunoscută încă din anii 1960 ca enzimă care mobilizează grăsimile. Acum ştim că are şi un rol esenţial în nucleul adipocitelor, unde contribuie la menţinerea sănătăţii ţesutului adipos”, a declarat Dominique Langin, coordonatorul studiului.
Rezultatele pot influența viitoarele tratamente pentru obezitate
Autorii consideră că descoperirea ar putea explica de ce unele terapii împotriva obezității au eficiență limitată. Majoritatea tratamentelor actuale vizează reducerea cantității de grăsime, însă studiul sugerează că funcționarea corectă a țesutului adipos este la fel de importantă.
Obezitatea rămâne o problemă majoră de sănătate la nivel global. Aceasta este asociată cu un risc crescut de diabet, boli cardiovasculare, accident vascular cerebral, apnee în somn și anumite tipuri de cancer.
