Cele mai ciudate murături din lume. De la pește fermentat la frunze de ceai

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Când aud cuvântul „murături”, cei mai mulți se gândesc imediat la castraveți, gogonele sau varză. În realitate, tehnicile de conservare prin sare, oțet sau fermentație au fost aplicate de-a lungul timpului aproape oricărui ingredient disponibil.

Rezultatul? O serie de preparate surprinzătoare, unele delicioase, altele șocante pentru palatul unui european.

Lakerda, murături specifice Turciei

Una dintre cele mai cunoscute murături neobișnuite este lakerda, specifică Turciei și zonei Balcanilor.

Se prepară din pește bonito sau ton, care este filetat, sărat generos și lăsat la maturat sub greutate timp de câteva zile.

Ulterior, poate fi păstrat în ulei de măsline.

Gustul este intens, sărat și ușor acrișor, iar preparatul se servește de obicei ca mezze, alături de ceapă și lămâie.

Lakerda

Padaek, pastă de pește fermentată

Din Laos vine padaek, o pastă fermentată din pește de apă dulce, sare și uneori orez.

Procesul durează luni întregi și transformă peștele într-un condiment dens, cu miros puternic și gust umami extrem de concentrat.

Este folosit pentru a aroma supe, salate și mâncăruri tradiționale.

padek

Lahpet, frunze de ceai fermentate

Poate și mai surprinzător este lahpet-ul din Myanmar. Nu este vorba despre legume, ci despre frunze de ceai verzi care sunt fermentate și murate.

Acestea stau la baza unei salate naționale numite „lahpet thoke”, în care ceaiul murat este amestecat cu usturoi prăjit, susan, roșii, ardei iute și alte crutoane crocante.

Pentru localnici este un preparat de zi cu zi, pentru străini – o experiență memorabilă.

Lahpet / foto: wikipedia

Pikliz, niște murături de la care îți ia gura foc

În Haiti, pikliz-ul este un amestec picant de varză, morcovi, ceapă și ardei iute Scotch Bonnet, toate lăsate la murat în oțet.

Se servește lângă mâncăruri prăjite sau la grătar, exact cum pun românii murăturile lângă tocănițe.

pikliz

Tsukemono, murături japoneze „cu de toate”

Japonia are o întreagă cultură a murăturilor, numite tsukemono.

Aici se murează coji de pepene, prune umeboshi (extrem de sărate și acide), rădăcini diverse și chiar tulpini de legume.

Unele variante sunt fermentate în tărâțe de orez, altele doar în sare sau oțet.

Tsukemono / foto: wikipedia

Nici România nu duce lipsă de variante mai puțin obișnuite. Pepenele verde murat, strugurii lăsați în saramură, prunele verzi sau ciupercile în oțet apar destul de des în cămările tradiționale, deși nu sunt la fel de răspândite ca gogonelele sau castraveții.

Aceste preparate arată că muratul nu este doar o metodă de conservare, ci și o formă de creativitate culinară. Unele dintre ele merită încercate măcar o dată, fie doar pentru poveștile pe care le poartă.