Cele două Elene ale familiei Ceaușescu

Sursa foto: Wikipedia

Elena Ceaușescu, născută Lenuța Petrescu, la 7 ianuarie 1916, în Petrești, Dâmbovița a avut pretenția să fie prima „tovarășă” a țării, dar să fie și prima în familia Ceaușescu. Asta, deși nu ea a fost prima Elena Ceaușescu, în ordine cronologică ci, altcineva, sora mai mică a dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Elena Ceaușescu din Scornicești - „Doamna Județului Olt”

M-am născut în județul Olt, cu aproape 9 ani înainte de Revoluția din decembrie 1989. În toamna lui 1988, când eram elev în clasa a doua în comuna copilăriei mele, am avut ocazia să o cunosc pe „Doamna General” cum i se spunea celei care era șefa învățământului din județ, Inspectorul General Județean, sora dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Țin minte că atunci, învățătoarea noastră lucra în sistem simultan, în aceeași clasă fiind și colegii mai mari de clasa a IV-a. Noi aveam Limba Română, ei Istoria României. Întrebările „Doamnei General”, cum i se adresase Directorul școlii noastre au fost de istorie. Nu conta că noi, cei „dintr-a doua” nu aveam Istoria în programă. Recunosc că ne-am descurcat bine, pentru că, oricum, de Mihai Viteazul și Mircea cel Bătrân aflasem de la poeziile de la orele de lectură sau din povestirile istorice din cartea lui Dumitru Almaș.

A urmat apoi ora de Educație Fizică. Învățătoarea noastră a întrebat-o dacă vrea să stea pe un scaun în curtea școlii, iar sora lui Ceaușescu a trântit un ”Nu! Nu! Doamne ferește!” Eram copil, învățătoarea ne spunea „nu care cumva să aud că vă duceți la biserică!”, așa regulamentar, că doar tot satul mergea, dar în mintea mea de copil s-a ivit contradicția! La „Europa Liberă”, seară de seară ascultam cum Ceaușescu dărâmase biserici și le închidea, dar soră-sa „umbla cu Dumnezeu în gură”, cum se zice și prin curtea școlii.

Elena Ceaușescu, devenită Bărbulescu prin căsătorie

Elena Ceaușescu din Scornicești, se născuse în 1928, la vreo zece ani după Ceaușescu. Chiar și Ceaușescu era mai mic decât Marin și Niculina care erau mai mari decât dictatorul. Elena Ceaușescu din Scornicești se căsătorise cu Vasile (Lică) Bărbulescu, agronom de profesie, ajuns prin voia cumnatului său, mare în funcții de conducere la Ministerul Agriculturii. Cei doi au avut două fete, Eugenia și Nadia, precum și un fiu, Emil, despre care se știe că în 1989, era căpitan de Miliție și locțiitorul Inspectorului General Județean.

A fost femeia numărul 1 a județului Olt. Inițial, a început ca profesoară de Istorie la Liceul Agro-Industrial din Scornicești. Apoi, a devenit Inspector Școlar Județean. „Doamna General” avea la Scornicești vila situată în vecinătatea casei părintești a lui Nicolae Ceaușescu dar și o vilă de protocol, în mijlocul Slatinei. CAP-ul din Scornicești, supervizat de Lică, soțul ei, era ferma de casă a familiei, iar echipa Scorniceștiului era coordonată de Emil, așa cum Valentin, vărul lui primar, era coordonatorul din umbră al Stelei.

Elena (Ceaușescu) Bărbulescu dirija absolut toate numirile la școlile din județ, de la personal auxiliar, didactic auxiliar, la profesori, secretari și directori de toate tipurile. Uzinele, fabricile, IAS-urile care conlucrau cu liceele industriale, agro-alimentare, de prestări servicii, școlile profesionale ascultau și ele de Elena Bărbulescu.

Când spuneai „Elena Bărbulescu”, deschideai uși și în afara Oltului!

Se ajunsese chiar și în țară ca numele „ Elena Bărbulescu” să deschidă uși, la simpla pronunțare. Îmi amintesc de un profesor, pe nume Bărbulescu, acesta fiind undeva într-o tabără cu elevii, împreună cu colegii săi supraveghetori. Cum drumul era lung și fuseseră probleme cu autocarul, profesorul, de loc de prin Oltenia, s-a dus pur și simplu la postul de Miliție din acel județ și a spus „sunt nepotul toarșei Bărbulescu de la Olt”. Evident, Miliția locală s-a făcut „luntre și punte”, autocarul a fost rapid reparat iar cât a durat reparația, la Căminul Cultural din localitate, copiii și profesorii s-au ospătat cu o masă pe cinste! Să nu se supere „nepotul toarșei Bărbulescu!”

Întâmplarea mi-a fost povestită chiar de profesorul meu de istorie, din școala generală, martor ocular, la întâmplarea respectivă și care era în funcție și la momentul inspecției de care am pomenit mai sus. L-am cunoscut, după mai mulți ani, eu însumi devenind profesor,  și pe faimosul „profesor Bărbulescu” și i-am menționat cu titlu de amintire personală relatarea profesorului meu de istorie. A zâmbit, felicitându-mă pentru memorie.

În rest, sunt ierarhi ai Bisericii Ortodoxe care-și amintesc că Elena (Ceaușescu) Bărbulescu era destul de aplecată „spre cele sfinte”, făcând donații la mânăstiri, lăsând pomelnice pentru „binele familiei”. În plus, se pare că a întors „prețioasele indicații” ale atotputernicului ei frate mai mare, oprind câteva biserici și mânăstiri propuse pentru demolare. Muzeografii olteni își amintesc că însăși biserica din Comuna Brâncoveni Olt, datând din vremea lui Mircea cel Bătrân a fost salvată pentru că Elena Bărbulescu a întors decizia fratelui său, dictatorul Nicolae Ceaușescu.

Cele două Elene se urau, își amintea Emil Bărbulescu în scrierile sale memorialistice

Emil Bărbulescu s-a născut în 1959. Avea 10 ani când Andruță, bunicul matern, tatăl mamei sale și tatăl lui Ceaușescu a decedat. Își amintește în lucrarea memorialistică „Nicolae Ceaușescu  a fost unchiul meu”, scoasă de Editura Datina în 1993, că venise o delegație de partid să-l jelească pe bunicul său, adus de la București, spre a fi înhumat la Scornicești.

Emil știa că bunicul său fusese mare prieten cu tot ce se putea numi băutură și că prin timpul războiului, singura „cotă cucerită” fusese o pivniță, dintr-un conac de unde fugiseră nemții și victorioșii de ocazie se ospătaseră din prada conținută de butoaiele pivniței, din Oltul de obârșie. Numai că „bocitorul de partid și de stat” își spunea „poezia/jelanie” cu patos, mărturisind, cu decorațiile pe piept, cum luptase el, alături de defunct să-i izgonească „pe hitleriști din Munții Tatra”, evident, o minciună de care ar fi râs și curcile.

Emil, știind ce făcuse bunicul său prin 1944-1945 (Andruță era născut în 1886, ave 58 de ani în anii războiului n.a.), văzându-și bnunicul în sicriu și amintindu-și de faptul că era un om vesel, își amintește că a izbucnit într-un râs puternic. Susține că în timp ce auzea „bocetul de partid”, fața bunicului decedat i-ar fi spus mental: „Ce dracu să caut eu, bă pe munții ăia!”.

Emil a plecat rapid, iar Elena Ceaușescu n-a mai răbdat și i s-a adresat cumnatei sale, Elena (Ceaușescu) Bărbulescu: „Lino, ce copil! Mai bine. Lino ți-ai fi făcut un avort!” Evident, Elenei Bărbulescu i se spunea Lina, să nu cumva să mai fie o altă Elena prin familie. Evident, Elena Ceaușescu știa că Decretul 770 care interzicea avorturile fusese dat la 1 octombrie 1966, deci, cumva, era voie în 1959, când se născuse Emil, „oaia neagră a familiei Marelui Cârmaci”! Emil Bărbulescu a decedat în aprilie 2016, fiind înmormântat la Scornicești.

Elena (Ceaușescu ) Bărbulescu i-a supraviețuit cumnatei sale, Elena Ceaușescu, executată la 25 decembrie 1989, încă 12 ani, murind în casa ei din Scornicești, în 2001.