Actualitate
Cea mai mare CATASTROFĂ naturală din istoria Europei. Descrierea unui martor ocular | VIDEO
În ziua de 24 august anul 79 d.Hr, cu aproape două milenii în urmă, se producea cel mai mare dezastru natural cunoscut în istoria Europei.
Erupţia vulcanului Vezuviu, care avea să acopere cu cenuşă şi lavă topită trei oraşe romane: Pompei, Herculaneum şi Stabiae. În dimineaţa zilei de 24 august 79 d.Hr., locuitorii oraşului Pompei, situat la poalele Muntelui Vezuviu din Golful Napoli, au resimţit un cutremur violent, au auzit un tunet asurzitor şi au văzut străfulgerări de foc. La ora 10.00 dimineaţa, Vezuviul a erupt, în vârful muntelui ridicându-se un nor uriaş de fum care avea forma unui pin. Pe străzi au început să cadă pietre albite de căldură, apoi cenuşă, orbind oamenii şi intrându-le în gură şi în plămâni.
În câteva minute
Totul s-a petrecut fulgerător, lumea neavând timp suficient să fugă. Pe pantele muntelui s-au prelins gaze fierbinţi şi toxice, oamenii murind în câteva minute, sufocaţi. Nu s-a scurs lavă, dar cenuşa a continuat să cadă, acoperind cadavrele, blocând căile de acces şi ajungând până la nivelul ferestrelor. La puţin timp după aceea a acoperit şi casele, iar în jurul orei 13.00 întregul oraş era deja îngropat sub câţiva metri de cenuşă şi piatră ponce. Au fost puţini supravieţuitori, iar Pompei, împreună cu miile sale de locuitori (dintre care aproape jumătate erau sclavi) dispăruse de pe faţa pământului. Oamenii, loviţi şi ucişi în mijlocul activităţilor lor zilnice, au fost conservaţi fidel în resturile vulcanice. Pompei, în acea dimineaţă călduroasă de vară, fusese oprit definitiv din drumul său. Cu totul întâmplător Cenuşa şi lava, aşternute într-un strat de câţiva metri, au păstrat vestigiile intacte de-a lungul celor două milenii, ferindu-le atât de urgia intemperiilor, cât şi de lăcomia jefuitorilor, incapabili să decoperteze straturile, după cum notează Infoniac. Oraşul Pompei a ajuns să fie cel mai căutat site arheologic al Italiei, fiind descoperit cu totul întâmplător în anul 1748. A ajuns să fie cel mai căutat datorită în principal cantităţii enorme de infomaţii despre viaţa citadină a romanilor, într-un moment când Imperiul Roman se afla la culmea dezvoltării sale.
În vizită
Există mărturiile unui contemporan, care a asistat la catastrofă, cunoscut în istorie sub numele de Pliniu cel Tânăr. Pliniu cel Tânăr oferă o prezentare directă a fenomenului în scrisorile sale către Tacit, istoricul latin. El se afla în vizită la unchiul său, Pliniu cel Bătrân, comandant al flotei romane staţionate în Golful Napoli, care a murit sufocat în timp ce încerca să observe cu atenţie ce se petrecea în jurul său şi-i ajuta pe săteni să coboare pe pantele vulcanului. Povestea oraşului Pompei a fascinat generaţii întregi de scriitori, printre care Goethe, Stendhal, Mark Twain şi Charles Dickens. Încă din secolul al XVI-lea se ştia că sub dealul Civita se ascund ruinele unui oraş oarecare. În anul 1594 inginerul Dominico Fontana a primit sarcina de a contrui un apeduct subteran şi a dat atunci peste curioasele ruine. Descoperirea a trezit o anumită dispută în lumea ştiinţifică: unii istorici au crezut că ruinele sunt fragmente ale Pompeiului, marea majoritate se menţinea la părerea că la Civita se află rămăşiţele oraşului Stabiae. Schimbarea a avut loc abia la 16 august 1763. La Civita s-a descoperit atunci o statuie din marmură albă reprezentând un bărbat într-o togă. Pe soclu s-a citit inscripţia cu următorul conţinut: “În numele împăratului şi imperatorului Cezar Vespasian August, tribunul T. Svedius Clemens a redat oraşului Pompei locul public, însuşit de persoane particulare“. Pentru prima oară fusese dobândită în acest fel o mărturie indubitabilă că sub dealul Civita se află renumitul Pompei de odinioară. Astăzi 3/5 din Pompei este „dezvelit” şi prezentat turiştilor.
Recomandările noastre
