Ce riscă un câine din Sibiu

Ce riscă un câine din Sibiu

Cu o săptămână înainte de alegeri, Sibiul era hotărât cu cine votează. Orașul și-a păstrat ritmul, doar discuțiile despre politică s-au întețit. Criticii de odinioară ai primarului au considerat că se impune o reevaluare a acestuia și că merită o nouă șansă.

Un drum București - Sibiu la sfârșit de săptămână, în prag de iarnă și pe șoselele patriei te lecuiește de orice altă aventură. La fel cred și cei care susțin, apăsat, că nu avem nevoie de autostradă pe segmentul Pitești – Sibiu deoarece este prea scumpă și, ca atare, ineficientă. Sute de tiruri care gonesc în noapte pe un drum cu o singură bandă, nesemnalizat pe alocuri, comune de câte zece kilometri cu restricție de viteză și echipaje de poliție puse pe îndeplinit planul de amenzi, transformă o călătorie de rutină într-una în care, odată ajuns, îți ridici privirea și mulțumești Domnului că ai supraviețuit experienței.

Liniștea revine odată cu gândul că ai la dispoziței două zile pentru a analiza, la fața locului, ”cuibul” din care a zburat un candidat calificat în finala pentru Președinția României.

Cu o săptămână înainte de alegeri, Sibiul este decis cu cine votează. Orașul și-a păstrat ritmul, deși discuțiile pe teme politice s-au întețit. Criticii de odinioară ai primarului au considerat că se impune o reevaluare a acestuia și că merită o nouă șansă.

Ne puteți urmări și pe Google News

În Piața Mică, dis de dimineață, s-a descoperit că ”vandalii” au scris cu spray albastru pe pereții galbeni ai cafenelelor din zonă lucruri reprobabile despre premierul în exercițiu. Înciudat, proprietarul încearcă să acopere cu vopsea mesajul lipsit de bună cuviință. O pensionară încă în putere, roșie în obraji, cu zulufi permanenți ce atârnă de sub șapca împletită îi cere zugravului de ocazie să nu-l acopere cu vopsea și pe ”Ponta”. Este ghidată de o lesă la capătul căreia se regăsește un câine urât, indiferent și leneș. Cererea cucoanei are și o explicație: este tânăr. Ponta, nu câinele. ”De o să iasă el, nu o să ai nici ce da de mâncare la câne”, a fost replica promptă și înfuriată a proprietarului de cafenea pus la treabă gratuit de pasiunile aprinse în plină campanie electorală.

Orașul arată corect. Marcaje impecabile, semafoare funcționale, borduri aliniate. Blocurile sunt izolate termic, dar nu pe cheltuiala primăriei ca în alte părți. Proprietarul de apartament plătește gazul pe care-l consumă la prețul pieței, nesubvenționat de aceeași primărie transformată, prin alte locuri, în ”Casă de ajutor unidirecționat”.

Lucrurile par așezate la locul lor de sute de ani. Parcă ești în altă parte. Nu în țara în care îi mulțumești Domnului că ai supraviețuit experienței după ce conduci 300 de kilometri noaptea, printre zeci de tiruri care gonesc aiuritor pe un drum cu o singură bandă, nesemnalizat…